Sfidare de la BNR, Valentin Lazea: ”Nu vă mai așteptați să vă crească nivelul de trai, deja trăiți cu mult peste posibilități. Refolosiți lucruri, reparați-le, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun”.
”De doi ani de zile băncile centrale practică dobânzi real pozitiv. Ceea ce va face un iad din viața datornicilor. Ideea este așa: nu vă mai așteptați să vă crească nivelul de trai, deja trăiți cu mult peste posibilități. Refolosiți lucruri, reparați-le, sortați plasticele, mergeți mai mult cu mijloacele de transport în comun, să nu mai călătoriți cu avionul, ci cu trenul”, a spus Valentin Lazea, la podcastul Andreei Roșca ”Vast and curious”.
Discuția a avut loc cu ocazia lansării cărții ”O istorie morală a politicilor monetare și fiscale”, iar dialogul a abordat teme sensibile cum ar fi taxarea progresivă, riscul ca populațiile lumii a treia, care învață pe rupte, să ajungă să domine, dar și reîncarnarea și cum traiul pe datorie era o chestie foarte riscantă până la 1914.
Generațiile tinere își închipuie că a existat credit dintotdeauna. Creditul, traiul pe datorie era o chestie foarte riscantă până la 1914 și foarte izolată. Da, traiul pe datorie era o excepție. Chiar era o rușine ca muncitor american să iei credit. După care am început primele forme incipiente. Ford și primii fabricanți de mașini, pentru că erau scumpe mașinile au dat credit pentru oamenii pe care îi cunoșteau foarte bine pentru ca aceștia să-și ia mașină. După aceea a intervenit așa-numitul revolving credit. Marile lanțuri de magazine americane au zis: îi știm pe clienții aceștia așa că le dăm pe darorie ca să cumpere tot de la noi marfă. Erau o chestie strict personalizată.
În 1958 vine Bank of America, banca imigranților italieni, în treacăt fie spus, și zice hai să depersonalizăm relația asta, hai să introducem cardul de credit, care să fie valabil mai întâi la nivelul statului California, apoi pe toată suprafața Statelor Unite ale Americii. Și a început această relație depersonalizată… După aia a început să fie tot mai relaxat nivelul de acceptare a documentelor în baza cărora luai credit, dar, în goana de a emite cât mai mulți bani și mânată și de factorul politic, s-a ajuns să se dea la toată lumea, inclusiv la persoane NINJA (no income, no job or assett).
Totul este greșit în sistemul educațional din lume. S-au uitat învățăturile religioase. Da, acel Decalog care spune să nu minți, să nu furi…
Democrațiile depline sunt retrogradate la rang de democrații imperfecte, pentru că încep populismele, publicul ne-educat își impune punctul de vedere iar politicienii îi dau satisfacție. Iar democrațiile imperfecte se transformă în regimuri autoritare. Pentru că publicul, nemulțumit de cum funcționează democrația, deși ar trebui să fie nemulțumit în primul rând de el însuși, se duce spre soluții extreme, ceea ce paște și Europa și România. Adică sunt mulți care spun, deși au frigiderul plin astăzi: noi ne-am săturat de democrația asta. Nu ne mai convine ce ce vedem.
În timpuri de război, ceea ce coagulează o națiune este că atât bogații cât și săracii își var-să sângele pe câmpul de luptă. La fel și asta coagulează în timpuri de pace ceea ce coagulează o națiune este atunci când bogații plătesc mai mult decât proporțional, deci progresiv.
Și atunci săracul poate să zică da, băi, uite ăla poate a câștigat banii prin fraudă dar măcar văd că contribuie proporțional, mai mult decât mine, care am fost poate dezavantajat în viață, poate n-am avut noroc…
Taxarea progresivă creează soliditatea națională un concept care în România e total absent. Nimeni, nu dă doi bani pe el.
Se fac tot mai simțite, an de an, efectele încălzirii globale. Da, anul 2023 a fost cel mai cald din istorie. 2024, până acuma e cel mai cald din istorie ianuarie și februarie.O parte din țările lumii a treia contestă supremația occidentală în acest război din Ucraina. Ele sunt mai degrabă de partea Rusiei decât de partea Occidentului. Deci există acolo o dorință de a vedea subminată primordialitatea Vestului. Ori țările astea -mă refer mai ales la China, Indonezia- se caracterizează prin faptul că acolo nu prevalează mentalitatea ”Mie mi se cuvine”.
Acolo, elevii tocesc pe rupte, învață carte foarte serios. Deci, cei care la noi se droghează sau sau joacă jocuri pe calculator sau ce fac ei acolo, au drept concurenți niște tineri cărora le e foame, care învață, care pun burta pe carte ș.a.m.d. Și care în competiția asta între Est și Vest nu țin cu Vestul. Deci, dacă nu se vor trezi ai noștri din nou niște oameni hotărâți și mai multă știință de carte din lumea a treia și se vor impune.
Un om de pe stradă sau un om care ne urmărește ar putea să întrebe urm următorul lucru: de ce ar trebui eu, să mă ghidez după morală, după conceptele de Bine, Frumos și Adevăr? Când e clar că toată lumea se ghidează după morala utilitaristă, fiecare se suie pe umerii celuilalt. Întrebarea de bază, fundamentală, pe care eu nu o pun în carte, da, o pun aici, în emisiune, este următoarea: Universul ăsta în care trăim, oare nu se ghidează și el oare legile universal valabile- Adevăr, Frumuseți, Bine ș.a.m.d.? Și aici sunt două concepții diferite pe care un om le poate avea. Fie omul vede Universul ca pe un loc al hazardului,- astăzi ești bine, mâine ți-e rău, mâine poate te lovește mașina. Caz în care are rost să fii utilitarist, adică să te bucuri cât mai mult de viață, să te îndestulezi ș.a.m.d.
Sau varianta cealaltă dacă universul este un loc ordonat unde funcționează legile recompensei, ale krmei, unde binele îți va fi răsplătit cu bine și răul pe care îl faci îți va fi răsplătit până la urmă cu rău. Eu cred că există dovezi în favoarea acestei al doilea concept. Dovezi științifice.
Chiar dacă n-a fost întotdeauna așa. Știința este prima care a dus la desacralizarea universului încă din secolul al 18-lea Laplace, fiind întrebat de Napoleon dacă are nevoie de D-zeu pentru explicarea mișcărilor cerești, a spus nu am nevoie de această „ipoteză”. Problema mare intervine în secolul 20, când Einstein descoperă teoria relativității. Da, când el spune că timpul nu e ceva absolut ci depinde de poziția observatorului. Spațiu nu e ceva absolut și în clipa aia toată lumea zice păi dacă nici timpul și nici spațiul nu sunt absolute, atunci lăsați-ne în pace cu D-zeu și cu toate chestiile astea. Iar necazul cel mare e că teoria relativității, care e un concept științific, a fost percepută de foarte mulți ca teoria relativismului, inclusiv a relativismului moral.
Din momentul ăla artele au început să nu mai fie ce fuseseră înainte. Artiștii n-au mai făcut artă pentru ci au început tot felul de experimente. Muzică minimalistă, pictură fără desen ci doar cu pete de culoare, spunându-se dacă totul e relativ, ține doar de gustul individului al fiecăruia. O porcărie adică, și îmi asum ce spun! La fel în științele sociale, toate științele sociale au zis domnule, nu mai există concepte clare. A venit Foucault și a zis „cuvintele au valoarea pe care individul le-o atribuie, nu reprezintă un concept ele însele ca atare”. Dacă un alb spune o propoziție, el exprimă o dominație de clasă. Dacă un negru spune aceeași propoziție, el exprimă o poziție de subordonare. ..S-a ajuns la o nebunie totală în momentul în care ți-ai pierdut toate reperele.
În timpurile de război Statele își creșteau datoriile. Dar odată războiul terminat se făceau toate eforturile ca să aibă loc o reducere a datoriilor. Prin surplus primar, adică prin venituri bugetare mai mari decât cheltuielile bugetare și asta nu pe un an, doi, trei, ci pe decenii întregi. Iar publicul accepta pentru că știa că tăria economiei se bazează pe așa-numitele, adică finanțe solide, adevărate. Iar țările sărace iarăși nu puteau să se îndatoreze pentru că, riscau cum s-a întâmplat cu Egiptul pe la 1885, să fie ocupate de armatele statelor creditoare în cazul de față Anglia în contul datoriilor neachitate.
Întrebat cum acceptă Dumnezeu războaiele, Lazea a spus: Trebuie să facem un pas lateral față de religia creștină sub oricare din formele ei ortodoxă, catolică și protestantă și să mergem spre un înțeles mai global al religiei, spre religiile orientale care nu au alungat din cuprinsul lor conceptul de reîncarnare. Reîncarnarea a existat inițial chiar și în Evanghelii, în Biblii, dar a fost ștearsă. Toate pasajele legate de reîncarnare au fost șterse la primul conciliu de la Niceea din 325, pentru că atunci preoții au zis doamne, dacă omul de rând ar ști că are nu știu câte vieți în care să se îmbunătățească, va fi leneș de lăsător?
Domnule, hai să mutăm reîncarnarea doar la sfârșitul timpurilor când va fi a 2-a venire și atunci se vor reîncarna toți în în corp uman. Ori dacă elimini conceptul de reîncarnare dintr-o religie cum din păcate s-a făcut în creștinism, atunci nu mai înțelegi de ce un copil să aibă cancer, de ce o femeie să fie maltratat de soțul ei. În momentul în care accepți conceptul de reîncarnare, viața devine simplă, totul, totul devine explicabil și ți se ia și ți se ia o greutate de pe suflet, totul devine explicabil. E clar și de ce a murit copilul X și de ce e schinguită femeia aia și de ce omul ăla a rămas fără mâini și fără picioare și mai mult de jumătate din populațiile pământului trăiesc în rei, în religii care consideră în continuare re-încarnarea.
După eliminarea etalonului aur, banii erau expresia unui lucru foarte fizic, concret. După eliminarea etalonului aur, banii au primit mai multă valoare intrinsecă. Este ceea ce economiști numesc iluzia banilor (money ilusion). Când omul needucat de pe stradă crede că dacă va avea mai mulți bani în buzunar, va fi mai bogat. Ceea ce este fals, mai ales dacă inflația merge în paralel sau mai rapid decât emisiunea de bani. În perioada sound money, oamenii știau foarte clar că nu devii mai bogat dacă primești bani necorelați cu productivitatea muncii. Dacă productivitatea ta scade și tu primești mai mulți bani, tu nu devii mai bogat ci devii mai sărac, fiindcă va veni inflația și o să ți-i ia.
Politicienii mizează pe această necunoaștere a economiei de către publicul larg. Toți economiștii știu că iluzia banilor este un instrument de a manipula masele zicându-le vă mai dăm niște bani. Și oamenii zic ura, trăiască, dar nu se gândesc că poate nu au o creștere de productivitate care să justifice acei bani. Niciunul nu se gândește la asta și de aici tot lanțul slăbiciunilor despre care vorbim: populism, pericole la adresa democrației.
