Am devenit peste noapte, brusc și dintr-o dată, toleranți și solidari, ceea ce e foarte bine, acolo unde mai acum câteva luni, făceam spume de nervi…ura, discriminarea și intoleranța era o caracteristică princiipală a existenței noastre, acum ne-am sucit, după ce viața ne-a luat la palme, am redescoperit subit responsabilitatea și solidaritatea.
Corul de voci într-un majoritar covârșitor, ce mai anul trecut criticau toate măsurile bune luate de guvernul răposat PSD și asta doar pe bază de ”ciuma roșie”, acum, la câteva luni distanță, în altă logică și în altă paradigmă existențială, renunță atât de ușor tolerant și relaxat, la toate drepturile lor, le cedează de bună voie fără să crâcnească, fără să se întrebe, fără o minimă opoziție, în speranța iluzorie că vor scăpa cât mai repede de tot acest coșmar și că se vor reîntoarce degrabă la viețile lor, la modul lor de viață.
Trebuie să fim conștienți de acum, că asta nu se va întâmpla, că viețile noastre așa cum le știam, nu vor mai fi niciodată la fel, viața la care ne vom întoarce, dacă și atunci când vom scăpa din laț, nu va mai arăta deloc așa cum o știam!
Toleranța noastră, la măsurile pe care acest guvern, această administrație le ia acum, bune sau mai puțin bune, la timp sau tardive, prezente sau inexistente, e inepuizabilă, pe principiul ” le e greu și lor”, sau ”e o situație de criză, ce să facă și ei”, sau ”niciun alt guvern nu ar știi ce să facă”, sau ”fac și ei ce pot, alte guverne din alte țări nu au făcut nici atât”…dar, oare dacă în locul acestui guvern, am fi avut tot același mult înjurat, demonizat și denigrat guvern PSD, s-ar fi extins și asupra lor așa zisa solidaritate, toleranță și înțelegere pe care cu generozitate ipocrită tindem să o afișăm acum?
Mi-e ”teamă că nu”, am fi continuat să înjurăm, să demonizăm, să cârcotim, să bombănim, să scuipăm și să aruncăm cu pietre, fără să ne pese de fond, ci doar de formă, fără să ne pese de măsuri, ci doar de coloratură, pentru că suntem un popor superficial, ipocrit și manipulabil. Iar acum, mie mi se cere să fiu solidar, pentru binele comun, să las guvernul să muncească, să nu îl mai deranjez și să nu îl mai critic, să stau frumos, docil și cuminte așezat la locul meu, să nu mă întreb și să nu protestez, pentru că ei, guvernul PNL și președintele Iohannis, știu ce e mai bine pentru mine! Dar oare ”guvernul PSD, ar fi știut ce e mai bine pentru mine? Probabil că nu, probabil că răzmerițele cauzate de protestacii de serviciu, ar fi fost acceptate și încurajate, fără să ne mai temem de răspândirea ”bolii”, pentru că ne-am fi temut și oripilat mai mult de ”ciuma roșie” decât de coronavirus!
Asta e nația, asta e țara, ăsta e poporul, poate că merităm tot ce ni se întâmplă, poate că merităm să fim nițel scuturați și conștientizați, pentru că un lucru e cert, așa nu se mai poate, așa nu se mai putea!
