1 Decembrie, Ziua Națională a României, sau cel puțin despre asta ar fi trebuit să fie vorba în această zi specială pentru poporul român. O zi în care trebuia să fie despre noi, despre bucuria de a fi român, despre unitate, despre bucurie, despre noi toți și nu despre o mână de autoaleși.
Din păcate megalomanul, magraonul, kaiserul, groparul, cioclul ahtiat de putere și care și-a întins giulgiul sinistru pentru România în ultimii 6 ani, ne-a refuzat asta, ne-a refuzat dreptul la identitate, la unitate, la reîntregire, căci desigur, în manualul ”micului” DICTATOR, e statuat cu litere nescrise, că un popor dezbinat, umilit, dezrădăcinat și hăituit, e un popor ușor de controlat.
Se zice că, o imagine face cât o mie de cuvinte…e imaginea înstăpânirii fără restriști și fără opoziție, peste o Românie mică, absentă, timorată, atât cât mai e ea, așa cum mai e ea și asta, cu binecuvântarea tacită și absentă a tuturor, căci cei 66% au fost doar inițiatorii dezastrului, noi toți, restul care încă ne mai zbatem prin dizidența noastră meschină, suntem continuatorii. Căci 34% din cei ce nu l-au girat prin votul lor, e totuși un număr de neignorat.
Ne place cum arată România de astăzi? Probabil că multora din ce cei ce au sperat la ”altceva” nu, doar pentru o bună parte de la care nu mai putem avea nici măcar o speranță, cred că este exact ce au sperat că vor primi și exact asta au și primit.
La Mulți Ani români care încă mai simțiți românește, căci pentru ceilalți, nu pot decât să am decât dispreț.
