„Măi, Adriane, ce blestem o fi pe poporul ăsta de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foşti comunişti?„, spunea Băsescu înainte să ajungă președinte…
Da, ce blestem pe poporul ăsta să își schimbe viața și destinele, din rău în mai rău în ultimele două decenii, ce blestem să ne repetăm greșelile, să le amplificăm până la limita suportabilului, până la limita autodistrugerii?! Masochism, stupiditate, indiferență, nepăsare, ignoranță, descreierare? Toate la un loc și multe altele, mult mai grave, mult mai acute? Probabil că da!
Așa cum avem un avocat al poporului, probabil așa ar trebui să avem și un psiholog al poporului, sau cohorte de psihologi ai poporului, tnația asta are probleme grave, cronice, netratate și multe dintre ele, alimentate…!
Da, 20 de ani pierduți, 20 de ani irosiți, irosiți în conflicte, războiaie interne, clinciuri și vendete politice ce nu ne-au aparținut niciodată, irosiți în ură, în dezbinare, în măcinări și manipulări meschine și toxice, în zăngănit constant de cătușe, în eterna atmosferă grea fabricată temeinic în laboratoarele securiste subterane, în marota corupților și a penalilor, rostogolită mai apoi păubos și excesiv, până la paroxism, în dubla măsură, in descreierare și isterie, în ipocrizie, vrajbă, discriminare și violențe întreținute strategic. Atmosferă apăsătoare, atmosferă de colonie mică și aservită, un experiment la care am fost părtași activi, un scenariu în care am fost în același timp actori, dar și spectatori perplecși și muți!
20 de ani irosiți din viața noastră, 20 de ani în care nu am construit nimic, nici pentru noi și nici pentru cei ce vin în urma noastră, 20 de ani în care am năruit și distrus destine, speranțe, 20 de ani în care am mimat democrația, 20 de ani în care ne-am lăsat duși de zgardă, într-o direcție sau alta, acolo unde au considerat stăpânii noștri că ne pot dresa mai bine, acolo unde au considerat că putem servi un scop mai convenabil și mai meșteșugit!
Am îmbătrânit sperând, am îmbătrânit sperând că ceva bun se va întâmpla și în țara noastră, în viețile noastre, că vom avea președintele căruia să îi pese și de noi, dincolo de propriile vanități, orgolii, planuri și interese, dar am așteptat și sperat degeaba! Personal, mă consider ca fiind parte dintr-o generație de test, de sacrificiu, de uzură, de experiment, nu am trăit viața pe care am sperat că o voi avea după ’89, nici pe departe, am trăit un surogat, am trăit ce mi-a fost permis…și nu, nu am ales calea ”ușoară”, am ales să rămân, să sper, să îndur și să lupt! Am făcut alegerea potrivită? Probabil că nu!
Se zice că, în fruntea țării ajung conducători după chipul și asemănarea poporului! Așa arată fața României în ultimii 20 de ani? Hâdă, hidoasă, rânjită, schimonosită, contorsionată, plină de ură, intoleranță și resentimente? Răspunsul și percepția e probabil subiectivă, 66% din cetățenii țării, tocmai ce au considerat în Noiembrie anul trecut, că a fost bine așa și că le place, astfel răspunsul la această întrebare ni se prezintă singur!
Indiferent că ne place sau nu ne place, că am perceput pozitiv sau negativ ultimii 15 ani, categoric am ales că e benefic pentru noi, încă 5 la fel, dacă ne uităm în oglindă și nu ne place ce vedem, atunci poate e timpul să și facem ceva în privința asta!
