Ministerul Justiţiei a pus în dezbatere publică, un proiect de modificare a Codului penal, o așa-numită ”lege a fugarilor” prin care se propune ca persoanele condamnate definitiv care nu se predau în 7 zile de la pronunţarea sentinţei să primească în plus o pedeapsă pentru evadare, de până la 3 ani.
Persoanele condamnate definitiv la închisoare și care nu se predau autorităților în termen de 7 zile vor fi acuzate de evadare, urmând ca pedeapsa pentru această infracțiune să se adauge la pedeapsă inițială, potrivit unui proiect de lege lansat în dezbatere publică de Ministerul Justiției.
Astfel, ”fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare” va fi asimilată evadării.
Pentru a reglementa și situația persoanelor condamnate definitiv la o pedeapsa privativă de libertate anterior intrării în vigoare a acestui proiect și care se sustrag de la executarea pedepsei, proiectul prevede, sub sancțiunea unei pedepse similare celei prevăzute de dispozițiile Codului penal referitoare la evadare, un termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a legii în care aceste persoane se pot preda organului de poliție.
Totodată, se reglementează obligația pentru structurile Ministerului Afacerilor Interne menționate expres de a sesiza organele de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală cu privire la infracțiunile prevăzute de proiect.
Ministerul Justiției afirmă că a inițiat acest proiect în fața unui ”fenomen criminologic care capătă amploare și subminează încrederea în aplicarea legii și în Justiție”, respectiv practica unor condamnați de a fugi din țară înainte de a fi arestați. Cazuri recente și celebre sunt cele ale Elenei Udrea (care a fost reținută în Bulgaria) și Sorin Oprescu (Grecia).
Elena Udrea, Sorin Oprescu, Dragoş Săvulescu, Alina Bica, Daniel Dragomir, Cristian Rizea, Marian Zlotea sau fostul deputat UDMR Olosz Gergely se află în prezent pe lista ”fugarilor” care au reuşit să părăsească România înainte de a fi condamnaţi la închisoare pentru fapte de corupţie, informează Agerpres.
”Ca răspuns la creşterea numărului de condamnaţi ‘fugari’, Ministerul Justiţiei propune modificarea punctuală a Codului penal, pentru a întări funcţia de exemplaritate a pedepsei şi a apăra încrederea în Justiţie, printr-o ‘lege a fugarilor’. Ca răspuns la numeroasele cazuri în care persoane faţă de care s-a dispus o pedeapsă definitivă privativă de libertate se sustrag executării pedepsei, Ministerul Justiţiei a lansat în dezbatere publică un proiect de lege pentru modificarea şi completarea art. 285, alineatele 3, 4 şi 5, al Legii nr. 286/2009 privind Codul penal. Prezentul proiect de lege nu vizează o deficienţă a Codului penal în forma sa în vigoare, ci reprezintă o modificare de politică penală în contextul criminologic prezent descris în continuare. Creşterea numărului de condamnaţi care se sustrag executării pedepsei penale reflectă o realitate socială nouă, urmare a unui cumul de cauze probabile: resurse financiare considerabile ale unora dintre condamnaţi, sentimentul impunităţii şi mentalitate bazată pe lipsa de respect faţă de lege şi Justiţie”, a anunţat Ministerul Justiției într-un comunicat de presă.
Conform ministerului, infracţiunea de evadare, prevăzută de Legea nr.286/2009 privind Codul penal, a fost concepută de legiuitor într-o perioadă în care fenomenul sustragerii de la executarea pedepsei după pronunţarea hotărârii judecătoreşti definitive penale nu era răspândit, persoanele faţă de care s-au pronunţat hotărâri judecătoreşti definitive de condamnare la pedepse privative de libertate predându-se autorităţilor pentru executarea pedepselor în cvasitotalitatea cazurilor, aceasta fiind conduita obişnuită a celor condamnaţi.
”În contextul în care cazurile de sustragere de la executarea unei pedepse principale erau relativ izolate, au fost apreciate a fi suficiente mecanismele de cooperare judiciară internaţională în materie penală – fie că este vorba de cooperarea cu state membre ale UE (care se face pe baza legislaţiei unionale sau pe baze bilaterale), fie de cooperarea cu state terţe (caz în care sunt aplicabile convenţiile internaţionale în materie sau pe baze bilaterale), pentru a aborda situaţiile în care persoanele condamnate ‘fugeau’ de lege, sustrăgându-se autorităţilor de aplicare a hotărârilor judecătoreşti definitive penale”, spune Ministerull Justiței.
Ministerul Justiției: Sustragerea de la executarea pedepsei reprezintă şi o sfidare a autorităţii statului de a aplica legea şi a înfăptui Justiţia.
Ministerul Justiţiei subliniază că aplicarea unor pedepse definitive de condamnare care, în unele cazuri, nu sunt executate din cauza sustragerii celor condamnaţi, afectează funcţia de exemplaritate a pedepsei şi scade încrederea populaţiei în actul de justiţie şi respectul faţă de lege, toate acestea reprezentând un factor de risc de amplificare a fenomenului infracţional.
De asemenea, sustragerea de la executarea pedepsei reprezintă şi o sfidare a autorităţii statului de a aplica legea şi a înfăptui Justiţia prin instanţele de judecata.
Proiectul de lege propune completarea art. 285 din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, asimilând evadării şi fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliţie în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare.
Intervenţia propusă în ceea ce priveşte regimul sancţionator presupune faptul că pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.
Pentru a reglementa şi situaţia persoanelor condamnate definitiv anterior intrării în vigoare a prezentei legi şi care se sustrag de la executarea respectivei pedepse, proiectul prevede, sub sancţiunea unei pedepse similare celei prevăzute de dispoziţiile Codului penal referitoare la evadare, un termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a legii, în care aceste persoane se pot preda Poliţiei.
Ministerul Justiției argumentează că această creștere a numărului de condamnați care se sustrag pedepsei poate avea importante consecințe nefaste:
– declanșarea și desfășurarea procedurilor de dare în urmărire, extrădare și predare determină aglomerarea activității organelor de aplicare a legii, mobilizând importante resurse umane, logistice și financiare;
– subminarea încrederii în aplicarea legii și în Justiție; aplicarea unor pedepse definitive privative de libertate care, în unele cazuri, nu sunt executate din cauza sustragerii celor condamnați de la executare, afectează funcția de exemplaritate a pedepsei și scade încrederea populației în actul de justiție și respectul față de lege, toate acestea reprezentând un factor de risc de amplificare a fenomenului infracțional;
– sustragerea de la executarea pedepsei reprezintă și o sfidare a autorității statului de a aplica legea și a înfăptui Justiția prin instanțele de judecată.
Prezentul proiect de lege își propune să descurajeze fenomenul criminologic descris mai sus și să sancționeze faptele prin care un condamnat penal se sustrage cu bună știință executării pedepsei penale.
Proiectul de Lege este supus dezbaterii publice pentru un termen de 10 zile calendaristice și ulterior avizării interministeriale din partea instituțiilor implicate în aplicarea viitoarei legi, dacă proiectul va fi adoptat, respectiv Ministerului Afacerilor Interne. Proiectul nu intră în categoria celor pentru care este necesar avizul Consiliului Superior al Magistraturii, însă Ministerul Justiției a înștiințat această instituție cu privire la elaborarea proiectului de lege și va solicita Consiliului Superior al Magistraturii un punct de vedere. De asemenea, Ministerul Justiției va solicita un punct de vedere și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Art. I
1. La articolul 285, după alineatul (3) se introduce un alineat nou, alin. (31), cu următorul cuprins:
”(31) Se consideră evadare și fapta persoanei condamnate definitiv la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data rămânerii definitive a respectivei hotărâri de condamnare.
2. La articolul 285, alineatul (4) se modifică și va avea următorul cuprins:
”(4) În situațiile prevăzute la alin. (1), (2), (3) lit. a) și b) și alin. (31), pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de evadare se adaugă la pedeapsa rămasă neexecutată la data evadării.”
3. La articolul 285, după alineatul (5) se introduce un alineat nou, alin. (6), cu următorul cuprins:
”(6) Nu constituie infracțiunea prevăzută la alin. (31) fapta săvârșită de persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.”
Art. II
(1) Fapta persoanei condamnate la pedeapsa detențiunii pe viață sau la pedeapsa închisorii dispuse printr-o hotărâre rămasă definitivă anterior intrării în vigoare a prezentei legi de a nu se preda organului de poliție în termen de 7 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(2) Nu constituie infracțiunea prevăzută la alin. (1) fapta săvârșită de persoana care nu a fost citată la proces și nu a luat cunoștință în niciun alt mod oficial despre acesta, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța.
Art. III
Structurile Ministerului Administrației și Internelor care pun în executare ordinul de dare în urmărire potrivit art. 522 alin. (1) din Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, la expirarea termenelor prevăzute de art. I pct. 1 și art. II alin. (1) sesizează organele de urmărire penală competente să efectueze urmărirea penală cu privire la infracțiunile prevăzute de prezenta lege.
Argumentele Ministerului Justiției:
„Creșterea numărului de condamnați care se sustrag executării pedepsei penale reflectă o realitate socială nouă, urmare a unui cumul de cauze probabile: resurse financiare considerabile ale unora dintre condamnați, sentimentul impunității și mentalitate bazată pe lipsă de respect față de lege și Justiție.
Infracțiunea de evadare, prevăzută de Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, a fost concepută de legiuitor într-o perioadă în care fenomenul sustragerii de la executarea pedepsei după pronunțarea hotărârii judecătorești definitive penale nu era răspândit, persoanele față de care s-au pronunțat hotărâri judecătorești definitive de condamnare la pedepse privative de libertate predându-se autorităților pentru executarea pedepselor în cvasitotalitatea cazurilor, aceasta fiind conduita obișnuită a celor condamnați.
În contextul în care cazurile de sustragere de la executarea unei pedepse principale erau relativ izolate, au fost apreciate a fi suficiente mecanismele de cooperare judiciară internațională în materie penală – fie că este vorba de cooperarea cu state membre ale UE (care se face pe baza legislației unionale sau pe baze bilaterale), fie de cooperarea cu state terțe (caz în care sunt aplicabile convențiile internaționale în materie sau pe baze bilaterale) pentru a aborda situațiile în care persoanele condamnate ”fugeau” de lege, sustrăgându-se autorităților de aplicare a hotărârior judecătorești definitive penale„.
Potrivit Ministerului Justiției, creșterea numărului de condamnați care se sustrag pedepsei poate avea importante consecințe:
Declanșarea și desfășurarea procedurilor de dare în urmărire, extrădare și predare determină aglomerarea activității organelor de aplicare a legii, mobilizând importante resurse umane, logistice și financiare;
Subminarea încrederii în aplicarea legii și în Justiție; aplicarea unor pedepse definitive privative de libertate care, în unele cazuri, nu sunt executate din cauza sustragerii celor condamnați de la executare, afectează funcția de exemplaritate a pedepsei și scade încrederea populației în actul de justiție și respectul față de lege, toate acestea reprezentând un factor de risc de amplificare a fenomenului infracțional;
Sustragerea de la executarea pedepsei reprezintă și o sfidare a autorității statului de a aplica legea și a înfăptui Justiția prin instanțele de judecată.
Ministrul Justiției, Cătălin Predoiu, a comentat, luni, întrebat despre fugarii României, că ”avem de-a face cu un trend”, iar Ministerul Justiției va veni ”foarte curând” cu o inițiativă care să răspundă „acestui fenomen de dată recentă”.
