Summit în Washington la 75 de ani de NATO, războiul din Ucraina ca prioritate pe agenda dezbaterilor, rânjitorul Werner, face figurație. Deciziile majore la summitul NATO de la Washington: ”Avioane F-35 dislocate în Flancul Estic, 500.000 de militari pregătiți de luptă.”
Summit extrem de important și cu mize uriașe pentru țara noastră. Președintele Joe Biden și omologii săi din NATO se întâlnesc astăzi la Washington pentru a marca a 75-a aniversare a celei mai mari organizații de securitate din lume.
La mai bine de doi ani de la invazia Rusiei în Ucraina, liderii NATO se reunesc marţi la Washington având Ucraina ca prioritate pe agendă, dar există riscul de a dezamăgi din nou Kievul, care se află încă în anticamera Alianţei şi aşteaptă arme, comentează AFP.
Şefii de stat şi de guvern din ţările membre NATO se reunesc la Washington pentru un summit aniversar – se împlinesc 75 de ani de la crearea alianţei, în 1949. Statele Unite promit să mulţumească Ucraina şi pe preşedintele său Volodimir Zelenski, care se va deplasa în Statele Unite cu această ocazie, după ce luni a trecut prin Varşovia, semnând un pact de securitate bilateral cu Polonia.
„Cred că Ucraina va fi mulţumită de ceea ce vom pune pe masă”, a declarat săptămâna trecută ambasadoarea SUA la NATO, Julianne Smith. „Mă aştept ca şefii de stat şi de guvern să adopte un pachet substanţial (de măsuri) pentru Ucraina”, a declarat vineri şi Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO. „Ucraina se apropie de NATO”, a adăugat el, enumerând măsurile care se aşteaptă să fie aprobate la summitul de la Washington.
„Există multe discuţii şi îndoieli legate de situaţiile noastre interne respective”, a recunoscut săptămâna trecută un oficial european. Scopul summitului „va fi de a risipi aceste percepţii”, a spus el.
În calitate de ţară candidată pentru a adera cât mai curând posibil la Alianţa Nord-Atlantică, Ucraina a primit până acum doar promisiuni de aderare, dar nicio invitaţie oficială. Acest refuz al aliaţilor a fost calificat drept „absurd” de către preşedintele ucrainean la summitul precedent, anul trecut, la Vilnius. O invitaţie de a adera la NATO este încă exclusă, în absenţa unui acord din partea Washingtonului sau Berlinului. Dar ideea este de a oferi o „serie de măsuri” care să constituie o „punte către aderare”, a explicat Jens Stoltenberg.
„Nu prea ne place ideea unei „punţi” către aderare, avem nevoie de aderare”, a comentat o sursă diplomatică ucraineană la sfârşitul lunii iunie. Dar, a recunoscut această sursă de la Kiev, „şansele de a primi o invitaţie de a adera la NATO sunt aproape de zero”.
Limbajul folosit va fi important, iar unele dintre cele 32 de ţări membre NATO doresc ca declaraţia summitului să menţioneze caracterul „ireversibil” al viitoarei aderări a Kievului. Alţii, mai prudenţi, vorbesc despre o „accelerare”, potrivit unui diplomat de la Bruxelles. Dar acesta nu este probabil cel mai important lucru pentru Volodimir Zelenski, care solicită arme şi muniţii în faţa forţelor ruse aflate în ofensivă, în special în jurul Harkovului, al doilea oraş al ţării.
Ucraina îşi îndeamnă aliaţii europeni să instituie o zonă de interdicţie aeriană în vestul teritoriului său, folosind sistemele de apărare desfăşurate în Polonia şi România.
Kievul solicită în special sisteme de apărare antiaeriană pentru a-şi proteja oraşele şi infrastructurile, care sunt bombardate în mod constant de Moscova. Jumătate din capacitatea energetică a Ucrainei a fost distrusă de loviturile ruseşti, după cum a subliniat Volodimir Zelenski la sfârşitul lunii iunie. „Mă aştept ca aliaţii să furnizeze mai multe sisteme de apărare aeriană şi muniţie”, a declarat vineri secretarul general al NATO.
Ţările de Jos doresc să asambleze mai multe părţi ale unei baterii de rachete sol-aer Patriot, care sunt deosebit de eficiente împotriva rachetelor balistice utilizate de Rusia. Cu câteva luni în urmă, Ucraina a solicitat trimiterea a cel puţin şapte baterii Patriot. Germania şi România au promis doar două, iar Italia a declarat că este pregătită să trimită o baterie Samp-T, un sistem franco-italian de apărare aeriană.
Fără ţările NATO, care îi furnizează aproape tot sprijinul militar, Ucraina riscă să fie învinsă pe câmpul de luptă. Şi chiar dacă acest ajutor continuă să fie acordat, nu există nicio garanţie că va continua să fie astfel pe termen lung. Prin urmare, Jens Stoltenberg a propus aliaţilor să se angajeze să acorde cel puţin acelaşi nivel de ajutor militar pe termen lung, adică aproximativ 40 de miliarde de euro pe an. O declaraţie în acest sens urmează să fie anunţată la Washington, fără Ungaria, care a obţinut o derogare de la acest sprijin militar.
Dar va fi departe de aşteptările lui Jens Stoltenberg, care spera să vadă un angajament pecetluit pentru „atât timp cât este necesar”, şi nu doar pentru un an. Cu toate acestea, „mă aştept ca aliaţii să decidă la summit să menţină acest nivel de ajutor anul viitor”, s-a limitat el să declare, vineri, presei.
„Inevitabil, va exista o diferenţă între aspiraţiile ucrainene pentru NATO şi ceea ce NATO poate oferi efectiv”, subliniază Ian Lesser, expert la Bruxelles pentru think-tank-ul american German Marshall Fund. În cele din urmă, Volodimir Zelenski „nu va avea de ales decât să accepte ceea ce i se oferă, indiferent de oferta de pe masă”, a comentat un diplomat NATO.
NATO ia decizii prin consens şi nu există niciun acord între cei 32 de membri ai săi pentru a invita Kievul să adere în timp ce Ucraina se află în război. Cu toate acestea, mulţi membri NATO – în special cei din Europa de Est – doresc să semnaleze că Kievul se apropie de aderare. La summitul de la Vilnius de anul trecut, liderii NATO au declarat că „viitorul Ucrainei este în NATO” şi şi-au reafirmat angajamentul faţă de o declaraţie făcută la Bucureşti în 2008, potrivit căreia Kievul va adera la alianţă, fără a-i fi oferit un orizont de timp.
Anul acesta, multe ţări NATO doresc să declare că drumul Ucrainei către aderare este „ireversibil”. Însă membrii alianţei încă se mai contrazic cu privire la declaraţia finală a summitului, inclusiv cu privire la cât de mult să sublinieze faptul că Ucraina trebuie să-şi finalizeze reformele, cum ar fi combaterea corupţiei, înainte de a putea adera, scrie Reuters.
Diplomaţii spun că Statele Unite şi Germania sunt printre ţările cele mai reticente în a merge mai departe cu privire la aderare în acest stadiu.
Cu toate acestea, oficialii spun că NATO va dezvălui la summitul de la Washington un pachet de măsuri pentru a ajuta Ucraina, pe care îl va prezenta ca o „punte către aderare”. Acesta va include o promisiune de sprijin financiar continuu şi o iniţiativă a NATO de a prelua coordonarea livrărilor de arme şi a instruirii forţelor ucrainene.
NATO ca organizaţie nu furnizează arme Ucrainei în mod direct, dar mulţi dintre membrii săi se numără printre cei mai mari furnizori de arme ai Kievului. Statele Unite, eventual însoţite de alţi aliaţi, sunt aşteptate să anunţe la summit mai multe arme pentru Ucraina, inclusiv sisteme de apărare aeriană Patriot.
Alianţa a fost de acord să preia o mare parte din coordonarea livrărilor de arme de la Grupul de contact pentru apărarea Ucrainei condus de SUA, o coaliţie ad-hoc formată din aproximativ 50 de ţări, numită şi Grupul Ramstein, după numele bazei aeriene americane din Germania unde s-a reunit prima dată.
Acest lucru conferă NATO un rol mai direct în războiul împotriva invaziei Rusiei, oprindu-se însă la angajarea propriilor forţe.
Alianţa va coordona, de asemenea, instruirea forţelor ucrainene, mare parte din aceasta fiind asigurată de Uniunea Europeană şi Marea Britanie.
Unii diplomaţi văd în această mişcare o modalitate de a se proteja împotriva oricărei încercări a lui Donald Trump – în cazul în care va câştiga alegerile prezidenţiale americane din noiembrie – de a opri ajutorul militar pentru Ucraina.
Prin plasarea coordonării ajutorului sub umbrela NATO, personalul militar al alianţei are mai multă autonomie pentru a-şi face treaba fără implicare politică directă. Dar acest lucru ar avea un efect limitat, deoarece SUA este puterea dominantă a NATO şi furnizează majoritatea armamentului Ucrainei. Prin urmare, dacă Washingtonul ar dori să reducă ajutorul occidental pentru Kiev, ar putea face acest lucru.
Stoltenberg a declarat că efortul va fi condus de la baza americană din Wiesbaden, Germania, comandat de un general cu trei stele şi va implica aproape 700 de persoane.
Prim-ministrul ungar Viktor Orban, care a menţinut legături strânse cu Rusia, a obţinut o excludere din iniţiativă.
Numele acesteia a fost, de asemenea, controversat. Germania a obiectat faţă de denumirea de „misiune”, susţinând că aceasta ar putea fi percepută ca implicând că NATO va trimite trupe în Ucraina. În prezent, misiunea este cunoscută sub numele de Asistenţă şi formare în domeniul securităţii NATO pentru Ucraina sau, pe scurt, NSATU.
Suedia va fi primită la primul său summit în calitate de aliat NATO.
De asemenea, liderii vor lua act de progresele înregistrate în ceea ce priveşte bugetele de apărare – în 2024, 23 dintre cei 32 de aliaţi vor îndeplini obiectivul NATO de a cheltui 2% din PIB pentru apărare.
Summitul va fi ultimul pentru secretarul general al alianţei, Jens Stoltenberg. Fostul prim-ministru al Ţărilor de Jos, Mark Rutte, cu o mare experienţă, îi va prelua funcţia în octombrie.
Stoltenberg a indicat că summitul va avea trei teme principale: Ucraina, descurajarea şi apărarea şi parteneriatele globale.
Fiecare a fost o prioritate şi la summitul de la Vilnius de acum un an. Reuniunea de Washington va fi, potrivit fostului purtător de cuvânt al NATO, Oana Lungescu, un „summit de consolidare”.
NATO a cultivat parteneri globali încă de la începutul anilor 2000, iar atenţia s-a îndreptat recent către regiunea Indo-Pacific. Angajamentul militar american – şi, într-o mai mică măsură, britanic şi francez – faţă de ţările din regiune este considerabil. Dar acestea nu sunt canalizate prin intermediul NATO.
Alianţa are parteneriate bilaterale de nivel scăzut cu Australia, Japonia, Noua Zeelandă şi Coreea de Sud (aşa-numitul IP4). Invitarea liderilor IP4 la summit este un act de solidaritate diplomatică, care arată că NATO are consideraţie pentru aliaţii şi partenerili americanilor din Pacific în competiţia strategică pe care o au cu China.
În ceea ce priveşte Ucraina, sunt de aşteptat puţine surprize. Germania şi SUA rămân sceptice cu privire la fezabilitatea ambiţiei Ucrainei de a adera la alianţă. Administraţia Biden a rămas la părerea că o ţară aflată în război nu poate adera la NATO. Vechile argumente conform cărora Ucraina trebuie să elimine corupţia au fost, de asemenea, resuscitate, deşi acest lucru pare cumva nepotrivit. UE, care acordă o importanţă mult mai mare eforturilor anticorupţie, a deschis oficial negocierile de aderare cu Ucraina (şi Moldova) la sfârşitul lunii iunie. Iar ţările care au aderat recent la NATO, Macedonia de Nord şi Muntenegru, nu prea sunt exemple de guvernare fără pată.
Discuţiile premergătoare summitului au fost mai mult despre metafore decât despre substanţă – la Washington s-a spus că Ucrainei i se va oferi probabil o „punte solidă” către aderare (la Vilnius a fost vorba doar de o „cale”). Nimic din toate acestea nu fost însă bine primit la Kiev. Preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a criticat deja SUA pentru timiditatea sa. Anul trecut, în drum spre Vilnius, el a provocat un incident diplomatic calificând drept „absurdă” poziţia NATO faţă de Ucraina.
Dorind să pună la punct scenariul summitului de la Washington, Stoltenberg a purtat discuţii cu Zelenski săptămâna trecută la sediul NATO. Nu a existat nicio declaraţie de presă. Zelenski ar putea foarte bine să se prezinte la summit dispus să critice din nou.
Cu toate acestea, această posibilitate ar putea fi redusă de alte iniţiative aflate pe masă. Miniştrii apărării din cadrul NATO au convenit deja asupra unui nou pachet denumit „Asistenţă şi formare în domeniul securităţii NATO pentru Ucraina” (NSATU). Având sediul la Wiesbaden, în Germania, şi aflându-se sub comanda directă a NATO, NSATU este menit să asigure o mai bună coordonare a diferitelor pachete ad hoc de capacităţi şi de formare furnizate Ucrainei.
Cu toate acestea, NSATU nu va înlocui „Formatul Ramstein” – principalul canal, condus de SUA, de coordonare a livrărilor de arme către Ucraina, denumit astfel după baza aeriană din Germania la care este asamblat o mare parte din ajutorul militar.
Armele furnizate Ucrainei sunt o prerogativă naţională şi, prin urmare, sunt vulnerabile la slăbiciunile politicii interne. Îngrijorările cu privire la angajamentul pe termen lung al SUA faţă de Ucraina în cazul în care Donald Trump ar câştiga alegerile prezidenţiale din noiembrie concentrează atenţia.
În aprilie, Stoltenberg a propus un fond de 100 de miliarde de dolari americani, pe o perioadă de cinci ani, pentru Ucraina – însă acest nivel de ambiţie a fost respins. Puţini aliaţi, chiar şi susţinători ai Ucrainei, doresc să angajeze în avans o sumă atât de mare. Astel, rămâne un pachet NATO de 40 de miliarde de dolari pe un an pentru înarmarea Ucrainei (actualul pachet cuprinzător de asistenţă al NATO se limitează la instruire şi echipamente neletale). Ungaria, cel mai mare sceptic al NATO cu privire la Ucraina, a indicat deja că nu va participa la un astfel de plan.
În ceea ce priveşte descurajarea şi apărarea, este de aşteptat un „bilanţ” al eforturilor recente. De la anexarea Crimeii de către Rusia în 2014, NATO s-a reorientat către apărarea colectivă şi s-a îndepărtat de misiunile din afara zonei.
La summitul de la Madrid din iulie 2022, NATO a convenit asupra unui „nou model de forţe”, în timp ce la Vilnius a semnat un „pachet de planuri” pentru apărarea Europei împotriva Rusiei, precum şi un plan de acţiune privind producţia de apărare pentru a stimula producţia de armament.
Conform unei analize recente, NATO este pregătită să „lupte chiar şi în seara asta”, dacă este necesar. Este mai puţin clar pentru cât timp. Este posibil ca forţele armate aliate să atragă mai mulţi bani, dar multe dintre armate (inclusiv britanicii) încă nu dispun de resursele şi personalul necesare pentru a purta un război convenţional prelungit, la scară largă.
Linia directoare de 2% din PIB pentru apărare pare insuficientă, dar nu există niciun consens în cadrul NATO pentru a o creşte.
Între timp, modul în care NATO să se îndepărteze de dependenţa sa faţă de SUA rămâne un subiect pe care puţini (în afară de preşedintele francez Emmanuel Macron) par dispuşi să îl abordeze. Este puţin probabil ca o cale pragmatică de urmat – o mai mare cooperare NATO-UE – să ocupe un loc important în cadrul summitului, deoarece membrii NATO care nu fac parte din UE, nu în ultimul rând Regatul Unit şi Turcia, au un interes scăzut în acest sens.
Aşadar, summitul de la Washington este acoperit de aşteptări reduse. Următorul summit al NATO va avea loc la Haga, în iunie 2025. Până atunci, Trump ar putea fi la Casa Albă, iar NATO în centrul unei noi crize de agitaţie transatlantică. În acest caz, consolidarea realizată la actualul summit de la Washington va fi văzută de susţinătorii NATO mai puţin ca o dezamăgire, ci mai degrabă ca un semn de progres.