Președintele rus, ipocritul criminal de război, Vladimir Putin, face pe mediatorul și pacificatorul în Orientul Mijlociu. Acesta a discutat luni despre conflictul palestino-israelian cu liderii din Iran, Siria, Egipt – Ibrahim Raisi, Bashar al-Assad și Abdel Fattah al-Sisi, precum și cu premierul israelian Benjamin Netanyahu și liderul palestinian Mahmoud Abbas, a spus Iuri Ușakov, un consilier al șefului statului rus, scrie Interfax.
„Astăzi avem o șansă atât de puternică, cinci conversații telefonice. Președintele a vorbit deja cu președintele Siriei și cu președintele Iranului„, a spus el reporterilor.
„În cursul zilei, vor exista mai multe contacte telefonice cu președinții Egiptului – Sisi, Palestina – Abbas, precum și cu prim-ministrul israelian Netanyahu„, a continuat Ushakov.
Poziția Moscovei cu privire la criza palestino-israeliană
După cum a remarcat consilierul prezidențial, în timpul convorbirilor telefonice Putin „va exprima poziția noastră și va asculta considerațiile relevante ale colegilor săi„.
Ushakov a remarcat că poziția Moscovei cu privire la criza palestino-israeliană este bine cunoscută.
„Principalul lucru acum în această situație este să încetăm focul imediat și să începem procesul de reglementare politică„, a spus el.
„Acum trebuie să facem pași activi și ascuțiți pentru a opri această agravare„, a adăugat consilierul prezidențial.
Potrivit acestuia, Moscova consideră că scopul oricărei negocieri de pace ar trebui să fie implementarea formulei „două state”, aprobată de ONU, cu crearea unui stat palestinian cu capitala în Ierusalimul de Est.
Putin este interesat de conflictul palestino-israelian.
Ushakov a mai menționat că Putin „monitorizează îndeaproape escaladarea fără precedent a conflictului palestino-israelian și toate problemele legate de acest conflict sunt în centrul atenției președintelui„.
El a amintit că Putin a discutat despre escaladarea conflictului în timpul călătoriei sale la summitul CSI de la Bishkek, precum și cu prim-ministrul Irakului, aflat într-o vizită la Moscova, și cu președintele turc Recep Tayyip Erdogan, în timpul unei conversații telefonice.
Sprijinul din partea Moscovei pentru partea palestiniană în conflictul vechi Israel-Palestina datează de la finele celui de-al Doilea Război Mondial. În general, Uniunea Sovietică a adoptat o poziție pro-palestiniană sau o abordare foarte echilibrată a conflictului. Tendința a fost urmată de blocul socialist în perioada 1945 – 1989, cu excepția României Socialiste, care sub conducerea lui Nicolae Ceaușescu a avut o poziție diferită, menținând relațiile cu Israel. Așadar, relațiile dintre URSS, ulterior Rusia, datează încă de la începutul propriu-zis al conflictului, adică din momentul creării statului Israel în 1948.
Federația Rusă este pe bună dreptate unul dintre principalii sponsori ai Hamas. Aceasta o demonstrează și faptul că Hamas nu este recunoscută drept organizație teroristă în Rusia, ca în alte țări europene și în Statele Unite, de exemplu. Dimpotrivă, liderii politici ai Rusiei se întâlnesc constant cu liderii organizației teroriste Hamas și îi primesc constant la Kremlin.
De altfel, Hamas mai are alți doi sponsori principali: Iran și Qatar.
Implicarea ascunsă a Federației Ruse în războiul din Israel
În plus, mai există o altă întrebare cu privire la faptul că rolul Rusiei contează indirect aici. Am putea susține inclusiv teza potrivit căreia din cauza războiului din Ucraina și a deteriorării grave a relațiilor dintre Rusia și Occident, geopolitica relației Rusia-Iran s-a schimbat. Prin urmare, Moscova permite Iranului un spațiu mai larg de manevră în regiunea Orientului Mijlociu. Astfel, Iranul se simte mai îndrăzneț datorită relației sale de alianță cu Rusia. În cadrul acestei alianțe, Teheranul oferă drone și alte tipuri de sprijin Rusiei în războiul din Ucraina. În același timp, nu este exclus că primește în schimb un anumit tip de sprijin politic din partea Rusiei.
În plus, rușii au devenit mai reticenți în ceea ce privește restabilirea tratatului JCPOA, adică acordul nuclear iranian din 2015, după ce acesta fusese anterior anulat. În aceste circumstanțe, au adoptat o atitudine mai tolerantă față de Iran. Acest sentiment general de ”încurajare” poate juca un rol semnificativ în situația actuală. Astfel, există o conexiune cu Rusia și o legătură cu conflictul din Ucraina.
Fără îndoială, există ample dovezi care indică faptul că mulți dintre luptătorii din cadrul organizației Hamas au fost instruiți de ruși, ceea ce sugerează și prezența unor instructori ruși în interiorul acestei organizații. Rusia a sprijinit Hamas pe scena internațională încă din perioada Uniunii Sovietice. Mai mult, în prezent, la Moscova se află mai mulți lideri activi ai organizației Hamas. Rusia îi curtează de mult timp pe militanții islamiști, iar unul dintre liderii cei mai importanți ai Hamas, Ismail Haniyeh, și alți oficiali au făcut recent călătorii la Moscova. După atacurile de sâmbătă, rușii s-au grăbit să scoată la iveală vechile planuri de a readuce granițele Israelului la locul unde erau în 1967.
Ministrul de externe Serghei Lavrov a declarat că crearea unui stat palestinian este împiedicată de ”politica distructivă” a SUA. În același timp, fostul președinte Dmitri Medvedev, bucuros, a catalogat atacurile Hamas drept ”o evoluție așteptată” și și-a îndreptat furia împotriva Occidentului, exprimându-și satisfacția.
Liderii Hamas au declarat că toate sarcinile stabilite de grupare au fost finalizate, că sunt pregătiți pentru negocieri cu Israel și că mulțumesc Rusiei pentru sprijinul acordat, deoarece Rusia a susținut Hamas în Consiliul de Securitate al ONU, blocând anumite rezoluții împotriva organizației teroriste. Președintele așa-zisei Autorități Palestiniene, Mahmoud Abbas pleacă la Moscova într-o vizită de lucru, este clar o conexiune directă între acțiunile Hamas și suportul din partea Rusiei, prin urmare, există un sprijin cu drepturi depline și pe scară largă a Rusiei pentru Hamas.
Posibilitatea lichidării terorii odată și pentru totdeauna?
Pentru a înțelege cum se va dezvolta acest război din Orient, războiul între Israel și organizația teroristă Hamas trebuie să ne dăm seama și de faptul că această organizație este o amenințare nu doar la adresa Israelului ci o amenințare teroristă la adresa întregii lumi. Sub denumirea de Hamas, nu vorbim doar de lichidarea unor unități paramilitare. Vorbim despre lichidare ca structură. Desigur trebuie să înțelegem cât de grea este operațiunea de a dizolva o astfel de organizație (având exemplu al-Qaida). Potrivit diverselor surse răspunsul Israelului a fost pe măsură față de agresiunea Hamas, însă în noaptea de răspuns la atrocitățile Hamas au fost lansate doar 200 de lovituri aeriene pe Fâșia Gaza.
Israel, a mobilizat 300.000 de soldați în Armata Națională, iar întreaga armată israeliană la începutul războiului era de tocmai160.000 de soldați, practic rezerva de mobilizare a armatei israeliene este de 460.000. Prin aceasta putem înțelege că Israelul s-a pregătit pentru cel mai grav război din ultimii 50 de ani. Decizia Cabinetului de Securitate israelian a fost una care a fost luată chiar după atacul surpriză al Hamas și anume aceea de a intra în Gaza și de a rezolva conflictul odată pentru totdeauna.
Israelul este atât de puternic în acțiunile sale împotriva Hamas încât are capacitatea nu numai de a învinge organizația, ci și de a crea practic orice nouă structură de securitate în regiune care să corespundă dorințelor sale. În ciuda amenințărilor limitate de atacuri palestiniene în Israel și în Cisiordania, este probabil ca aceste incidente violente să rămână doar sporadice.
În ceea ce privește restul lumii arabe, Israelul nu pare să se confrunte cu o amenințare militară directă serioasă din partea vecinilor săi arabi, printre care Libia, Siria, Iordania, Egipt. Având în vedere că Libanul se află acum într-un haos total, ceea ce reduce, de asemenea, probabilitatea unei acțiuni militare semnificative acolo. De asemenea, Siria își revine cu greu după un război civil, aflat într-o fază latentă, după mai bine de un deceniu.
Acești factori fac din Israel o țară puternică și influentă în regiune, permițându-i să își modeleze politica de securitate și să construiască relații în funcție de interesele sale. Este probabil că Israelul își va continua eforturile pentru a menține stabilitatea în regiune și va căuta modalități de a rezolva conflictele care implică țările vecine.
Din păcate ăzboiul din Israel captează acum atenția internațională și practic știrbește din importanța războiului din Ucraina. Odată cu atenția mai redusă pentru războiul de autoapărare al Ucrainei și suportul militar va fi mai mic pentru ucraineni, unde din partea Statelor Unite vom vedea o perioadă de stagnare din cauza faptului că americanii se pregătesc de alegerile prezidențiale din 2024, a căror rezultat trezește mai multe îngrijorări, decât speranțe.
