După declarațiile lui Trump, presa din Statele Unite: ”Relațiile Americii cu Europa nu vor mai fi niciodată la fel, Secolul american din Europa s-a încheiat”.
Secolul american din Europa s-a încheiat, scrie, joi dimineață, CNN, după ce Donald Trump a vorbit la telefon cu Vladimir Putin în ziua precedentă și s-a angajat la negocieri de pace fără precondiții cu dictatorul rus. A doua lovitură de fulger care a schimbat pentru totdeauna relațiile dintre SUA și Europa a fost declarația secretarului apărării, Pete Hegseth, care le-a spus aliaților europeni să-și „preia controlul asupra securității convenționale pe continent”.
Aceste momente ilustrează mai clar ca niciodată ideologia ”America înainte de toate” a lui Donald Trump și tendința sa de a vedea toate problemele și alianțele ca pe elemente tranzacționale sau legate de bani.
Subliniază, de asemenea, faptul că, spre deosebire de primul mandat, Trump ”s-a eliberat” de establishment-ul de la Washington, mare parte din el încă tributar al ”mitologiei Occidentului unit”.
Deși Hegseth a reangajat SUA față de NATO, ceva fundamental s-a schimbat – intervențiile americane pe Bătrânul Continent au câștigat două războaie mondiale începute în Europa și, apoi, au garantat securitatea și libertatea europene în fața amenințării sovietice.
Trump, însă, nu e un atlantist – el a spus în campanie că nu-i va apăra pe aliații care nu au investit suficient în apărare. Trump închide capitolul deschis de Churchill în 1940, când liderul britanic de război spunea că ”Lumea Nouă, cu toată forța sa, va veni în momentulk cel mai greu să salveze și să o elibereze pe cea Veche”.
Președintele american revine, acum, la declarația de politică externă a începutului de secol XIX, raționamentul izolaționist și anti-intervenționist al frazei ”Avem un ocean între noi și Europa”.
Mesajul uimitor de răspicat al lui Hegseth
Devenise de mult clar că a doua administație a lui Trump va pune noi presiuni pe partenerii europeni, multe dintre guvernele de pe continent vor trebui să facă sacrificii imense pentru a ajunge la țintele de buget de apărare cerute imperativ de Trump.
Inclusiv secretarul general al NATO a făcut o remarcă usturătoare față de aliați ”Dacă nu vă creșteți bugetele de apărare, pregătiți-vă cursurile de limbă rusă sau mergeți în Noua Zeelandă”.
Totuși, discursul lui Hgeseth tot a fost greu de ascultat – noul șef al Pentagonului a formalizat cererea imperativă a lui Trump ca aliații să cheltuie cinci la sută din PIB pentru apărare și a spus că SUA vor prioritiza rivalitatea lor cu China și securitatea propriilor granițe, în dauna Europei.
”SUA nu vor mai tolera o relație dezechilibrată care încurajează dependența”, a spus oficialul american.
Această nouă abordare dură nu seamănă cu fantezia lui Trump legată de Gaza – este un răspuns rațional la noi realități politice – Generația de americani care a luptat în Al Doilea Război Mondial și a dat președinți care au înțeles pericolul unui vid de putere în Europa este acum dispărută.
În plus, președinții americani anteriori și omologii lor europeni au eșuat în a regândi NATO pentru secolul 21, iar alianța transantlantică a rămas expusă în fața celui mai tranzacțional și naționalist președinte american din secolul al XIX-lea și până azi.
”Când îi întrebăm pe oamenii ăștia de ce nu pot să plătească mai mult pe securitatea națională, argumentul lor este că asta ar însemna să taie din programele bunăstării, din fondurile pentru ajutoare de șomaj și pensie și toate lucrurile astea. Asta e o alegere pe care o fac, dar de ce să plătim noi pentru asta”, a fost și mesajul noului secretar de stat, Marco Rubio.
”Agenda lui Trump nu este despre securitatea europeană – este despre faptul că consideră că SUA nu ar trebui să plătească pentru securitatea europeană. Nu e o nouă eră a relațiilor transatlantice. Este o nouă eră a relațiilor globale care înlocuiește structurile instituționale ale vechii ordini internaționale liberale”, spune Nicholas Dungan, fondator și CEO la CogitoPraxis, firmă de consultanță strategică de la Haga
Mesajul legat de Ucraina pe care Europa n-ar fi vrut să-l audă niciodată.
Primul test al acestei noi realități Europa-SUA vor veni în ce privește Ucraina.
Trump a spus că negocierile pentru a încheia războiul din Ucraina vor începe imediat după discuția telefonică pe care a avut-o cu Putin. Dictatorul rus primește, astfel, o nesperată șansă de a ieșit din izolarea totală în care fusese aruncat după ce a declanșat invazia împotriva Ucrainei.
Președintele ucrainean nu a fost inclus în această discuție, un semnal alarmant pentru guvernul de la Kiev. Zelenski s-a aflat mereu în centrul tuturor discuțiilor pe care administrația Biden le-a avut despre război, dar acum a fost ignorat.
Deși Trump l-a sunat, ulterior, au apărut deja primele temeri că președintele american ar putea să pregătească un acord care să favorizeze Rusia. Întrebat de un jurnalist dacă Ucraina va fi un partener egal la negocieri, răspunsul lui Trump a fost ”E o întrebare interesantă”.
S-a gândit pentru câteva momente înainte să răspundă, ”Le-am spus că asta nu e un război în care ar fi trebuit să intre”, repetând, practic, afirmația lui Putin și a propagandei ruse că acest conflict s-a produs din cauza guvernului de la Kiev și nu din cauza unui invadator autoritar și brutal care și-a trimis armata peste graniță.
Hegseth a fost la fel de dur în analiză a plecat de la ideea că SUA vor avea o poziție pro-rusă de la bun început în negocieri – că Ucraina nu mai poate reveni la granițele sale dinainte de 2014 și de invadarea Crimeei, că nu se poate alătura NATO și că trupele americane nu vor juca niciun rol într-o eventuală forță de securitate care să garanteze siguranța țării după război.
Orice forță de menținere a păcii va trebui să fie formată din trupe europene și non-europene și nu va fi acoperită de garanțiile NATO, ceea ce înseamnă că SUA s-ar putea retrage oricând dacă Rusia atacă din nou în câteva luni sau câțiva ani.
Miercuri a fost, totuși, cea mai bună zi pentru Putin de când a început invazia – aspirațiile Ucrainei au fost rapid eliminate, deși Hegseth a argumentat că este doar realist în analiză.
Pe de altă parte, nimeni în Europa nu s-a așteptat că ar putea întoarce ceasul înapoi în 2014. Ucraina nu a reușit să-și recucerească teritoriul, în ciuda miliardelor de dolari investite de Occident.
Dar, eliminând multe dintre liniile roșii ale Occidentului în relația cu Putin, Trump, presupusul mare ”artist al negocierilor”, îi ia Ucrainei principala piesă de negociere pe care ar fi putut să o folosească pentru a câștiga concesii de la Putin.
În acest moment, pare că Trump nu are nicio problemă să-l lase pe Putin să se bucure de ce a furat de la Ucraina prin rapt teritorial. Asta nu e surprinzător, mai ales pentru că Trump a arătat că, la fel ca Putin, crede că marile puteriau dreptul să se extindă, chiar și prin anexare, în propriile sfere de influență regionale. Totuși, recompensarea Rusiei pentru agresiunea sa sângeroasă va stabili un precedent dezastruos.
România ar putea fi prima care suferă de pe urma noii politici externe americane
Vladimir Putin nu și-a abandonat obiectivul său mai larg de a redesena echilibrul de putere în Europa, la trei ani de la invadarea Ucrainei, a avertizat serviciul de informații externe al Estoniei în raportul său anual, scrie Bloomberg.
Totodată, organizația a adăugat că solicitarea lui Putin, de dinainte de invazie, ca NATO să se retragă din Europa de Est rămâne în picioare.
În 2021, Rusia ceruse „garanții de securitate” de la SUA, care includeau retragerea armelor sau a trupelor din țările care au devenit membre ale NATO după 1997, cum este cazul României, care a intrat în Alianță în 2004, și să renunțe la orice activitate militară în Europa de Est, în condițiile în care în România se află scutul de la Devesul, un sistem de apărare antiaeriană pe care Vladimir Putin l-a denunțat drept o agresiune la adresa Rusiei.
O încetare a focului temporară în Ucraina i-ar da dictatorului rus un ”respiro” înainte de a relua războiul pentru a-și atinge acest obiectiv de a ”împărți Europa în sfere de influență”, a mai transmis serviciul de informații.
Conferința de la Ialta a avut loc în 1945. Atunci, s-au întâlnit liderii SUA, Marii Britanii și ai Uniunii Sovietice (Franklin Roosevelt, Winston Churchill și Iosif Stalin) pentru a discuta reorganizarea Germanei și a Europei, la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Pentru a descuraja sprijinul militar pentru Ucraina, Rusia va alimenta ”frica de o iarnă nucleară” în societățile Occidentale în acest an, a mai spus serviciul de informații. A adăugat că este „extrem de improbabil” că Moscova va folosi arme nucleare împotriva Ucrainei, dar a observat cât de mult această frică ”a limitat Occidentul până acum”, așa că va exploata această temere la maxim.
Agenția de spionaj a mai avertizat că în ciuda pierderilor imense de forțe armate și a sancțiunilor dure ale Occidentului, forțele militare ale Rusiei continuă să crească, capătă experiență pe câmpul de luptă și primește tehnologie nouă.
De asemenea, în timp ce economia țării a rezistat presiunilor externe, și-a pierdut avântul, ceea ce a afectat planul ambițios al Rusiei de a crește producția militară, mai scrie în raportul serviciului de informații externe al Estoniei.
Strategia Rusiei de a transforma Ucraina într-o parte a noii sale viziuni geopolitice capătă o nouă dimensiune după discuția dintre Donald Trump și Vladimir Putin și după nouă poziționare a Statelor Unite în raport cu Europa și NATO, iar pentru România, riscul cel mai mare ar fi să avem o graniță comună cu Rusia, scrie Il Messagero.
Planul Rusiei pentru rusificarea totală a Ucrainei este doar o parte a strategiei mai ample a Moscovei. În declarații recente purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a subliniat de fapt viziunea Moscovei de a încorpora Ucraina în proiectul său geopolitic pentru o „nouă Eurasie”. Potrivit lui Peskov, „o parte semnificativă a Ucrainei vrea să devină Rusia”, o realitate care, pentru Kremlin, depășește cu mult conflictul regional și se înscrie într-un plan strategic, care vizează restabilirea influenței Rusiei asupra întregii zone post-sovietice.
Această viziune nu se oprește la granițele Ucrainei, ci vizează o reconfigurare a Europei de Est, în care și România ar putea avea de suferit, conform Il Messaggero.
În eventualitatea în care Ucraina și-ar pierde complet suveranitatea în fața Rusiei, România ar deveni o țară de frontieră directă cu Federația Rusă, ceea ce ar amplifica tensiunile din regiune. Resursele strategice din Marea Neagră, vitale pentru independența energetică a țării, ar putea deveni o țintă pentru Moscova. De asemenea, un posibil val de migrație cauzat de destabilizarea Ucrainei ar putea pune presiune pe România și alte state europene, amplificând nesiguranța la granițele UE.
Între timp, președintele american Donald Trump a susținut că Ucraina ”ar putea într-o zi să devină parte a Rusiei”, întărind și mai mult ideea că divizarea Ucrainei este doar primul pas într-un proiect mai amplu de a rescrie granițele Europei de Est, proiect care ar putea implica și țări precum România, Polonia și alte foste republici sovietice.
Declarațiile recente ale Moscovei se încadrează într-un context geopolitic mai amplu, care reflectă ambiția lui Putin de a restabili ”marea Rusie”. Crearea unei noi Uniuni Sovietice, pe care Kremlinul încearcă să o reformeze sub numele de „Eurasia”, ar putea remodela întregul peisaj al Europei de Est. Președintele rus a afirmat adesea că prăbușirea URSS în 1991 a fost o „greșeală istorică” care trebuie corectată, iar recuperarea teritoriilor care au făcut parte cândva din blocul sovietic – inclusiv Ucraina, Moldova, Georgia și, potențial, România – este văzută ca un pas inevitabil către consolidarea măreției Rusiei.
Dacă un acord între Donald Trump și Vladimir Putin va duce la divizarea Ucrainei, România ar fi nevoită să împartă o graniță directă cu Rusia, deschizând ușa unor grave probleme geopolitice.
În acest scenariu România, care e membră a NATO din 2004, s-ar afla într-o poziție strategică de mare importanță. Interferența Rusiei în zonă ar putea face țara să se confrunte cu un ”nou Război Rece”, Moscova încercând să recâștige controlul asupra sferelor sale de influență tradițional, punând în pericol securitatea și integritatea Europei de Est.
