Întâlnire acasă la Mark Rutte despre Ucraina, fără România, Klaus Iohannis, ofticat că nu a fost invitat: ”Noi în NATO lucrăm în consens, nu pe bisericuțe”.
Președintele Klaus Iohannis a avut, miercuri, la Bruxelles, o reacție iritată față de convocarea unei întâlniri la reședința secretarului general al NATO Mark Rutte, unde ar exista discuții despre războiul din Ucraina, la care România nu a fost invitată. „Nu cred că este o soluție grozavă să se discute aceste spețe complicate pe grupulețe”, a declarat președintele.
În această seară la reședința secretarului general NATO, Mark Rutte, are loc o întâlnire cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski la care vor participa liderii din Polonia, Marea Britanie, Franța, Italia. Întâlnirea are loc în contextul în care Europa caută soluții pentru războiul din Ucraina și este discutată inclusiv varianta trimiterii de trupe europene de menținere a păcii.
Întrebat, la Bruxelles, despre această inițiativă discutată inițial de Emmanuel Macron și Donald Tusk, președintele Klaus Iohannis a spus că nu vrea să comunice nicio opinie, din moment ce „cu mine nu s-a discutat”.
”În ce privește trimiterea de trupe, nu s-a discutat cu mine, deci nu vă spun niciun fel de opinie. Dacă această variantă va fi vehiculată la nivel de Comisie Europeană sau de NATO în format toți, atunci România va prezenta o opinie. Nu poate fi o temă care poate fi tratata așa în trecere. Este o chestiune extrem de complexă și cu o greutate ieșită din comun”, a declarat Klaus Iohannis.
”Președintele” a criticat decizia ca România să nu fie invitată la aceste discuții.
”Știu de această întâlnire, am știut din capul locului. Nu cunosc cine a convocat statele convocate, respectiv pe alții nu i-a convocat, mi se pare un pic neobișnuit pentru că noi în NATO lucrăm în consens, nici pe grupulețe, nici pe bisericuțe. Dar vom ști despre ce s-a discutat și la momentul oportun vom avea o poziție oficială. Nu cred că este o soluție grozavă să se discute aceste spețe complicate pe grupulețe”, a declarat Kalus Iohannis.
Statele europene discută despre posibilitatea trimiterii unor trupe în Ucraina în eventualitatea unei încetări a focului sau a unui acord de pace între Kiev şi Moscova, în timp ce preşedintele ales al SUA, Donald Trump, a spus clar că nu va trimite trupe pentru a garanta securitatea Ucrainei, scrie miercuri Reuters, potrivit Agerpres.
Discuţiile, conduse de preşedintele francez Emmanuel Macron, sunt într-un stadiu preliminar, dar deja au relevat diviziuni între participanţi asupra mandatului şi obiectivelor unei asemenea misiuni şi chiar asupra oportunităţii abordării acestui subiect acum.
Deşi armata ucraineană se află în defensivă şi pierde teren în faţa celei ruse, liderii europeni caută să nu-i lase preşedintelui rus Vladimir Putin impresia că ei consideră că a sosit momentul unor negocieri de pace şi că el poate păstra teritoriul ucrainean cucerit. Astfel, liderii europeni insistă că prioritatea lor rămâne continuarea şi intensificarea ajutorului militar şi economic pentru Ucraina şi spun că nu văd vreun semn că liderul de la Kremlin ar fi dispus să negocieze.
Totuşi, în spatele scenei, unii oficiali examinează cum ar putea statele europene să ofere Ucrainei garanţii de securitate, inclusiv printr-o forţă de zeci de mii de soldaţi pe teritoriul ucrainean.
Dar o asemenea forţă ar crea riscul unei confruntări directe cu Rusia şi ar presupune un efort substanţial pentru armatele europene, ale căror stocuri de arme şi muniţii au fost diminuate semnificativ de ajutorul oferit Ucrainei.
Cât despre Donald Trump, acesta a declarat luni că a văzut imagini cumplite cu câmpuri de luptă pline cu cadavre şi distrugeri de pe frontul din Ucraina şi că va discuta cu preşedinţii rus şi ucrainean, Vladimir Putin şi Volodimir Zelenski, pentru a pune capăt acestui „măcel”.
Anterior, în urma unei discuţii avute pe 7 decembrie la Paris cu preşedinţii ucrainean şi francez, Volodimir Zelenski şi Emmanuel Macron, preşedintele ales al SUA a afirmat că în acest război Rusia a pierdut circa 600.000 de soldaţi şi Ucraina circa 400.000 de soldaţi, morţi şi răniţi, şi a cerut o încetare a focului imediată, împreună cu lansarea negocierilor de pace.
Însă Trump a exclus posibilitatea trimiterii unor trupe americane în cadrul unei forţe de menţinere a păcii în Ucraina şi a insistat la discuţia cu Zelenski şi Macron că europenii trebuie să-şi asume o asemenea sarcină, afirmă două surse citate de Reuters. Franţa, Germania, Italia, Marea Britanie şi Polonia ar putea furniza majoritatea efectivelor acestei forţe.
Dar Macron s-a lovit de reacţii negative pentru insistenţa sa de a discuta această iniţiativă, dat fiind caracterul politic sensibil al unei asemenea misiuni. Astfel, chiar după o discuţie cu preşedintele Franţei, premierul polonez Donald Tusk a negat că ţara sa ar putea participa. De asemenea, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a spus că, deşi Berlinul ar putea juca un rol în asigurarea unei încetări a focului în Ucraina, este mult prea devreme pentru a aprecia ce fel de forţă ar fi nevoie în acest scenariu.
De partea sa, Zelenski, care insistă în continuare ca ţara sa să fie pur şi simplu primită în NATO, a spus că tema unei misiuni de pace în Ucraina ar putea fi abordată miercuri seară la o reuniune cu lideri europeni găzduită la Bruxelles de secretarul general al NATO, Mark Rutte. Însă acesta din urmă şi-a îndemnat săptămâna trecută colegii din NATO şi Ucraina „să fie oarecum mai precauţi” în discutarea unor viitoare scenarii.
„În acest moment, dacă discutăm toate acestea la vedere, de ce ar mai veni Putin la masa (negocierilor), pentru că obţine ce vrea”, crede Rutte. Nu se ştie însă dacă Putin chiar ar fi de acord cu trimiterea unei forţe europene în Ucraina. Preşedintele rus nu poate împiedica acest demers, însă, dacă nu-l agreează, ar putea refuza un eventual acord de pace sau de încetare a focului.
De asemenea, discuţiile pe acest subiect până în prezent au relevat şi divergenţe cu privire la rolul unei asemenea forţe, respectiv dacă să fie o forţă de descurajare a unei noi agresiuni ruse, cum ar dori Franţa şi Ucraina, sau o forţă clasică de menţinere a păcii care să se limiteze la monitorizarea încetării focului.
