Să mă apuc să vă urez, doar așa din gâtul tastaturii: ”Sărbători fericite”, ca să mă aflu și eu în treabă și să fiu în rând cu lumea, mai bine nu. Fericite, fericire? De unde? Ce motiv de fericire am putea avea după un așa an, cu un astfel de președinte și cu un astfel de guvern? Nu cred că rămâne nimic în zona asta care să ne poată face fericiți!
Și în fond, ce e fericirea? Asta parcă ar trebui să fie o stare, ar trebui să o simțim, sau? Pe rit progresist, presupun că un joint sau cu o liniuță am rezolva lucrurile mult mai ușor. Premierul sCîrțu ar putea să ne fie și aici un exemplu de urmat.
Ne-au luat aproape tot și nu au mai dat nimic înapoi, ne-au luat libertatea, speranța, rațiunea de a fi și le-au înlocuit cu alienare, deșertăciune, garduri, tristețe, disperare și multă ură. Ne urâm unii pe alții, căci nu mai știm altfel. Ne-am obișnuit și cu biciul cu care trebuia să ”batem” plugușorul, ne-am obișnuit și cu măștile cu care trebuia să vestim anul nou, ne-am obișnuit și cu restricțiile, cu degetul fluturat a amenințare, avem capacitatea să ne obișnuim și cu bune, dar și cu rele!
Ne-au prigonit, ne-au amendat, ne-au îngrădit, ne-au certat, ne-au manipulat…în timp ce ei își construiau și consolidau puterea, în timp ce acaparau ”pas cu pas” totul. În timp ce noi stăteam în case, în timp ce noi nu aveam voie nici la restaurante, nici prin piețe, la cimitire să ne plângem morții, la biserici să ne închinăm și să ne strigăm suferința, ei își permiteau ostentativ tot ce ne era nouă refuzat. În loc de lumânările care trebuiau să sărbătorească învierea Mântuitorului și nașterea sa, ne-au arătat amenințător, lumânările celor răposați…”după sărbători vom avea înmormântări” ne spunea președintele lor a amenințare.
În timp ce colindătorii din noaptea sfântă sunt prigoniți, pentru votanții de la alegerile lui, se deschidea un întreg culoar prioritar, căci nicio restricție nu mai era valabilă.
Și atunci, de unde ne-am putea trage noi ”fericirea” în aceste zile? Poate din credință? Credința în ceva mult mai măreț decât măscăricii ăștia vremelnici și avizi de putere ce într-o bună zi nu vor mai fi ca să ne amărască existena. Fericiți că le-am supraviețuit și că probabil le vom supraviețui în continuare? Indiferent din ce ați alege să vă hrăniți sufletul în aceste zile, eu vă doresc sănătate, speranță, putere, dorință, voință, credință și lumină în suflete.
Dumnezeu să vă aibă în paza lui, oameni buni!
