Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, nu intenţionează să-şi prelungească mandatul şi urmează să părăsească postul aşa cum a planificat, în toamna acestui an, a anunţat alianţa nord-atlantică.
„Mandatul secretarului general Jens Stoltenberg a fost prelungit de trei ori şi el şi-a desfăşurat activitatea pentru o perioadă de aproape nouă ani„, a declarat sâmbătă noaptea purtătoarea de cuvânt a NATO, Oana Lungescu, la solicitarea dpa.
În luna martie a anului trecut, la scurt timp după ce Rusia a invadat Ucraina, mandatul lui Stoltenberg a fost prelungit până la 30 septembrie 2023.
Recent, au existat speculaţii că mandatul lui Stoltenberg, în vârstă de 63 de ani, ar putea fi prelungit din nou pe fondul conflictului din Ucraina, aminteşte dpa.
O analiză publicată în Politico, sub semnătura lui Lili Bayer, trece în revistă succesiunea la conducerea Alianței NATO, odată cu expirarea mandatului actualului secretar general, Jens Stoltenberg.
Bayer arată că succesorul, sau succesoarea actualui lider va avea misiunea dificilă de a continua sprijinul pentru Ucraina, dacă războiul va continua, fără a angaja alianța direct în conflict.
În contextul războiului care afectează Europa, cursa pentru funcţia de viitor secretar general al NATO a început. Jens Stoltenberg a oferit constanţă în condițiile în care ţările occidentale se grăbeau să ajute Ucraina să respingă trupele invadatoare ruse. Dar mandatul său expiră în septembrie și sporesc speculaţiile despre cine i-ar putea lua locul, comentează Politico.
Ar putea fi o femeie? Cineva din Europa de Est? Războiul declanșat de Rusia în 24 februarie 2022 complică mult decizia, care presupune consens între liderii celor 30 de state membre ale Alianţei Nord-Atlantice.
Analiști politici arată că există trei posibilități. Una ar fi extinderea mandatului actualului secretar general. Între posibilii înlocuitori se numără într-un grup considerat cu mai mari șanse, premierul Olandei, Mark Rutte, Kaja Kallas, prim ministru în Estonia și ministrul britanic al apărării, Ben Wallace. Între numele menționate mai puțin, dar cu șanse sunt premierul Lituaniei, Ingrida Simonyte, președinta Slovaciei, Zuzana Caputova și președinta Comisiei Europene, Ursula van der Leyen, din Germania.
Mulți cred c,ă a venit vremea ca secretarul general NATO să fie o femeie. Alte voci se pronunță pentru o mai mare diversitate geografică – Stoltenberg e norvegian, predecesorii săi au fost din Danemarca, Olanda și Marea Britanie. Mandatul actualului secretar general a fost extins în martie, după ce Rusia a invadat Ucraina și unii cred că asta s-ar mai putea întâmpla și în toamnă, mai ales că se pare că își dorește.
Pe de altă parte, o extindere a mandatului ar aduce opțiunea pentru coducerea NATO în 2024, când au loc alegeri și în Uniunea Europeană și în Statele Unite. Chiar înainte de invazia rusă, un curent de opinie a fost că noul lider NATO ar trebui să fie din Eastul Europei. Susținătorii ideii adaugă acum că războiul din Ucraina face și mai necesară numirea cuiva din țări cum sunt Estonia sau Lituania.
O oficialitate NATO spune că ar fi logic să fie numită o persoană cu experiență în legătură cu Rusia, care înțelege mentalitatea rușilor”. Articolul din Politico arată că o altă oficialitate luată în considerare este președintele Romaniei, Klaus Iohannis, dar – arată articolul – candidatura sa ar putea fi amenințată de Ungaria și de cei care doresc o femeie în fruntea Alianței Nord-Atlantice. Alte voci arată că este riscant pentru Alianță să aibă un lider est-european, pentru că țările de acolo se pronunță pentru o postură mai agresivă față de Rusia.
Viitorul secretar general trebuie să asigure un echilibru între încurajarea furnizării de arme Ucrainei de către ţările membre şi consolidarea propriei apărări a NATO – totul simultan cu rămânerea oficială în afara conflictului. Puţini se califică pentru acest rol extrem de sensibil, scrie Politico, potrivit Agerpres.
”Sentimentul general este acela că e nevoie de aer proaspăt”, a declarat un diplomat NATO de rang înalt. Dar aliaţii ar putea ajunge în final să nu-şi asume riscuri, rămânând fideli lui Stoltenberg.
Unii văd potriviți candidaţi din Europa de Est. Deja înaintea începerii invaziei ruse în Ucraina, a existat scenariul ca alianţa să selecteze un secretar general din est. Unii oficiali din regiune susţin că războiul a consolidat această posibilitate pentru cineva din ţări precum Estonia sau Lituania.
”De ani întregi, ţările din flancul estic avertizează în legătură cu ameninţarea din partea Rusiei”, a explicat o oficialitate baltică.
Ţările din regiune sunt pe primele locuri la creşterea cheltuielilor militare şi în demersurile pentru ca Alianţa Nord-Atlantică să-şi consolideze apărarea.
Un alt nume posibil în cursă este Klaus Iohannis, preşedintele României. Dar el ar putea întâmpina obstacole din partea Ungariei vecine şi opoziţie din partea celor care ar prefera o femeie drept candidat, notează Politico.
Unele capitale occidentale, totuşi, nu ar sprijini astfel de candidaţi în prezent, considerând estul Alianţei – şi ţările baltice în special, drept prea belicos într-o perioadă când în apropiere este dezlănţuit războiul.
Însăşi şefa guvernului estonian Kaja Kallas a minimalizat aşteptările, declarând în noiembrie presei din ţara sa că ”probabilitatea de a fi făcută o asemenea ofertă este extrem de redusă”.
Pe de altă parte, ministrul britanic al Apărării, Ben Wallace, un personaj extrem de respectat, a declarat în trecut că postul de secretar general al NATO ar fi un ”job plăcut”. Totuşi, numeroase capitale, în special Parisul, sunt de aşteptat să aibă obiecţii faţă de un nume de la Londra şi insistă pentru un candidat din Uniunea Europeană.
Un posibil compromis vehiculat la Bruxelles este un alt secretar general al NATO din Olanda. Politicienii olandezi sunt în mod tradiţional o alegere populară pentru această funcţie, deţinând postul timp de trei mandate ce au acoperit 21 de ani în ultimele şase decenii. Olandezii sunt consideraţi serioşi cu privire la apărare, dar nu atât de belicoşi precum balticii – şi numele actualilor premier Mark Rutte, vicepremier Sigrid Kaag şi ministru al apărării Kajsa Ollongren sunt vehiculate ca posibili candidaţi.
Întrebat despre aceste speculaţii, Rutte a spus că vrea să ”părăsească politica total şi să facă ceva complet diferit”.
Preşedinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, fost ministru al Apărării în Germania, ar putea obţine sprijin din capitalele occidentale care sunt reticente faţă de perspectiva unui lider al NATO provenit din flancul estic, dar este neclar dacă ea este interesată de funcţie. ”Niciodată nu comentăm despre asemenea speculaţii”, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei.
Alte femei politician ale căror nume au apărut pe lista posibililor candidaţi sunt vicepremierul canadian Chrystia Freeland şi şefa diplomaţiei canadiene Melanie Joly. Totuşi, întrucât alianţa se concentrează pe sporirea apărării sale, cheltuielile reduse alocate de Ottawa pentru apărare şi statutul non-european al Canadei fac improbabil ca un canadian să obţină funcţia.
”Acesta este mai mult un coş cu nume la care se gândeşte oricine. Presupunerea mea: Stoltenberg”, a spus un alt diplomat european.
