Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor din România începe la 1 februarie 2022. Principala noutate a recensământului actual este aceea că se va desfăşura exclusiv online.
Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor din România în 2021 (RPL2021) debutează la 1 februarie 2022, el cuprinzând două mari componente: Recensământul de probă, care a avut loc pe parcursului anului 2021, şi Recensământul propriu-zis, care va începe la data de 1 februarie 2022, conform calendarului de pe site-ul https://www.recensamantromania.ro/.
”Este primul recensământ din istoria recensămintelor din România în care nu se va folosi hârtia în nicio etapă. El este conceput cu trei etape de desfăşurare, trebuie să le spunem pe toate ca să se înţeleagă mai bine felul în care se va desfăşura„, a declarat pentru Agerpres purtătorul de cuvânt al Institutului Naţional de Statistică, Vladimir Alexandrescu.
Recensământul populaţiei României a fost iniţial programat pentru 2021, dar a fost amânat cu un an din cauza pandemiei.
Recensământul de probă:
Recensământul de probă a început la 1 februarie 2021, desfăşurându-se în intervalul 1 februarie – 9 martie, constând în preluarea de date din surse administrative şi popularea bazei de date RPL2021, conform Hotărârii nr. 1 din 4 noiembrie 2020 a Comisiei Centrale pentru Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2021.
În intervalul 10-16 martie 2021 a avut loc procedura de autorecenzare a Recensământului de probă, prin metoda CAWI (on-line) .
Perioada 17-21 martie 2021 a fost marcată de identificarea adreselor nerecenzate sau recenzate parţial şi întocmirea de liste cu adrese pentru fiecare recenzor.
Între 22-31 martie 2021 s-au colectat date de către recenzori, prin interviuri faţă în faţă, prin metoda CAPI, cu ajutorul tabletelor.
Purtătorul de cuvânt al INS, Vladimir Alexandrescu, a precizat că datele colectate în cadrul recensământului de probă nu sunt destinate publicării sau folosirii lor.
”Recensământul de probă a avut loc în 2021 şi este o activitate în cadrul recensământului, aşa cum îi spune şi numele, pentru pregătirea recensământului propriu-zis. El nu îşi propune să obţină nişte valori, nişte date care să fie prelucrate şi folosite, ci îşi propune să verifice modalitatea în care, pe de o parte, chestionarele şi tot instrumentarul statistic răspund nevoilor reale şi funcţionează în teren; pe de altă parte, să verifice modul în care populaţia este dispusă să participe la recensământ, pentru că recensământul este o activitate al cărui succes depinde, în cea mai mare parte, de modul în care populaţia va colabora la actul de recenzare. Dar aceste date nu sunt destinate publicării”, a spus purtătorul de cuvânt al INS.
Recensământul propriu-zis:
Recensământul propriu-zis, care are loc începând cu 1 februarie 2022, începe prin preluarea datelor din surse administrative şi popularea bazei de date a RPL2021. Această etapă se încheie la 13 martie 2022, se arată în Hotărârea Comisiei Centrale pentru Recensământul Populaţiei şi Locuinţelor 2021 din 4 noiembrie 2020 şi OUG 39/2021.
Autorecenzarea prin metoda CAWI (on-line) este a doua etapă, care loc în intervalul 14 martie – 15 mai 2022.
Colectarea datelor de către recenzori, prin interviuri faţă în faţă, cu ajutorul tabletelor, pentru acele persoane/clădiri/locuinţe, pentru care nu s-a realizat autorecenzarea on-line, se va desfăşura în perioada 16 mai – 17 iulie 2022, în cea de-a treia etapă.
Cu privire la modul de desfăşurare a celor trei etape ale Recensământului, purtătorul de cuvânt al INS, Vladimir Alexandrescu, a declarat că ”o primă etapă este cea în care se preiau date din surse administrative şi aceasta este de la 1 februarie la 13 martie 2022. O a doua etapă, este vorba de autorecenzare, este o etapă în care populaţia este invitată să acceseze un site anume destinat acestui aspect şi să se înregistreze pe baza completării unui chestionar, care, aşa cum îi spune şi numele, este online, adică nu este unul pe hârtie”.
”Există două categorii de populaţie, cei care au adrese şi folosesc în mod curent sistemele de corespondenţă on-line intră pe adresa respectivă, completează chestionarul, iar la finalul înregistrării primeşte o confirmare a încheierii cu succes a operaţiunii şi, pe baza acestei confirmări va putea să beneficieze de acea zi liberă pe care, conform legii, statul o acordă celor care apelează la această metodă, pentru a încuraja recenzarea online. Pentru cei care nu au nici tehnologia necesară, nici adrese de e-mail şi de regulă nu folosesc instrumente de comunicare online, în fiecare localitate există puncte de autorecenzare asistată”, a explicat el.
”A treia etapă a recensământului, între 16 mai şi 17 iulie 2022, este o etapă în care colectarea se face în sistem clasic: un recenzor vine la fiecare persoană care trebuie să fie recenzată şi face înregistrarea ca atare pe baza declaraţiilor pe care le face persoana. Deosebirea faţă de recensămintele trecute este că, de această dată, nu va veni cu un formular de hârtie, ci va veni cu o tabletă şi înregistrarea datelor se va face pe tabletă”, a detaliat purtătorul de cuvânt al INS.
Prelucrarea datelor se va finaliza în octombrie 2023. Până atunci, vor fi publicate rezultatele provizorii (decembrie 2022). Publicarea rezultatelor definitive are loc în decembrie 2023.
Date generale despre Recensământul populaţiei din 2021:
Organizarea şi efectuarea Recensământului populaţiei 2021 se realizează de către Institutul Naţional de Statistică, sub coordonarea şi controlul Comisiei centrale pentru recensământul populaţiei şi locuinţelor.
Recensământul are loc în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 19/2020 (forma consolidată) privind organizarea şi desfăşurarea Recensământului Populaţiei şi Locuinţelor din România în 2021 (forma consolidată prin Legea nr. 178/2020, Ordonanţa de urgenţă nr. 39 din 19 mai 2021 şi Legea nr. 204 din 19 iulie 2021).
OUG nr. 19/2020 defineşte recensământul ca fiind o cercetare statistică de mare anvergură, care are ca obiectiv prioritar producerea de statistici oficiale naţionale şi europene, sub forma unor indicatori statistici, în condiţii de calitate, privind numărul şi distribuţia teritorială a populaţiei rezidente, a structurii demografice şi socio-economice, date referitoare la gospodăriile populaţiei, precum şi la fondul locativ, condiţiile de locuit ale populaţiei şi clădirile în care se situează locuinţele.
Refuzul furnizării informaţiilor solicitate sau furnizarea de date eronate sau incomplete către recenzori se poate sancţiona cu amendă de la 1.000 la 3.000 de Ron, potrivit actului normativ citat.
OUG 19/2020 privind organizarea şi desfăşurarea RPL2021 arată că România, ca stat membru al Uniunii Europene, este obligată să efectueze recensământul populaţiei şi locuinţelor (RPL2021) în anul 2021, în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 763/2008 al Parlamentului European şi al Consiliului din 9 iulie 2008 privind recensământul populaţiei şi al locuinţelor şi a cerinţelor regulamentelor de implementare a acestuia.
În termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a OUG 19/2020 s-a constituit Comisia centrală pentru recensământul populaţiei şi locuinţelor din anul 2021, denumită CCRPL2021, structură fără personalitate juridică.
Componenţa Comisiei Centrale: preşedinte – ministrul Afacerilor Interne; vicepreşedinţi – preşedintele I.N.S., secretarul de stat pentru relaţia cu instituţiile prefectului din cadrul MAI şi directorul STS; secretari: vicepreşedinte INS. şi secretar general INS; membri: secretar de stat de la toate ministerele.
Pentru pregătirea, organizarea, conducerea şi efectuarea lucrărilor de recensământ, la nivel teritorial, se constituie comisii de recensământ judeţene, a municipiului Bucureşti, municipale, orăşeneşti, ale sectoarelor municipiului Bucureşti şi comunale. Aceste comisii judeţene judeţene, municipale, comunale sau orăşeneşti sunt formate din: preşedinţii de consilii judeţene, prefecţi, subprefecţi, directorii executivi ai direcţiilor regionale sau judeţene de statistică, secretarii generali ai judeţului, şefii inspectoratelor judeţene de poliţie, reprezentanţii STS, etc.
Recensământul din 7 ianuarie 1992 indica o populaţie de 22.810.035 locuitori, cel din 18 martie 2002 o populaţie de 21.680.974 locuitori, iar cel din 20 octombrie 2011, o populaţie de 20.121.641, conform site-urilor https://insse.ro/ şi https://www.recensamantromania.ro/. În 2021, populaţia rezidentă a României era de 19,1 milioane, conform site-ului Institutului Naţional de Statistică.
Istoria recensămintelor oficiale din România (1859-2011):
În perioada 1859-2011, în România, s-au desfăşurat, potrivit site-ului https://www.recensamantromania.ro/, 12 recensăminte oficiale. Dintre acestea, nouă s-au desfăşurat înainte de 1989 şi trei după acest an. Pe teritoriul ţării noastre există o îndelungă şi bogată tradiţie în domeniul evidenţei şi statisticii. Cu toate acestea, recensămintele oficiale au fost consemnate începând cu 1859.
Mărturii referitoare la astfel de înregistrări au fost menţionate încă din secolele V-IV î.Hr. în operele lui Herodot, Strabon, Xenofon şi ale altor istorici şi filosofi ai lumii antice. Apoi, în Evul Mediu timpuriu, investigaţiile cu caracter demografic şi economic efectuate fără întrerupere în ţara noastră au asigurat continuitatea unui proces de cunoaştere, de o inestimabilă importanţă. Ceva mai târziu, urbariile, catastifele, listele de dijme, tabelele episcopale au fost forme prin care, începând cu secolul al XV-lea, s-a ţinut evidenţa populaţiei şi a bunurilor acesteia. De exemplu, în 1591, domnul Moldovei, Petre Şchiopul (n. 1537- d. 1594), a întocmit, cu propria mână, „Catastihul de cisle de ţărani de la toate ţinuturi şi curteni şi vătaji şi neameşi şi popi”, notează https://www.recensamantromania.ro/.
În secolele XVII-lea şi al XVIII-lea se diversifică cercetările cu caracter statistic, catagrafiile, în Muntenia şi Moldova, şi conscripţiile, în Transilvania şi Banat, devenind din ce în ce mai bogate în date privind numărul populaţiei şi, mai ales, starea materială a acesteia. O amplă catagrafie a celor două ţări româneşti s-a făcut în timpul războiului ruso-turc (1768-1774). De amintit sunt, de asemenea, conscripţia din 1785-1786 în Transilvania istorică, Banat, Crişana şi Maramureş, precum şi catagrafia Moldovei din 1803, cunoscută şi sub denumirea de „Cronica liuzilor”.
Recensământul populaţiei din 1838 este şi primul recensământ demografic autentic din România, cuprinzând totalitatea locuitorilor Ţării Româneşti, indiferent de vârstă, sex, stare socială etc. şi întrunind majoritatea cerinţelor impuse unei astfel de investigaţii (universalitate, înregistrare prin dialog nemijlocit cu subiectul, caracterul individual al înregistrării, iniţierea şi efectuarea acţiunii de către autoritatea de stat).
Recensămintele oficiale desfăşurate în perioada 1859-2011 au fost: Recensământul din 1859-1860, Recensământul general al populaţiei României din 1899, Recensământul general al populaţiei din 1912, Recensământul general al populaţiei din 1930, Recensământul general al populaţiei din 1941, Recensământul agricol şi al populaţiei din 1948, Recensământul populaţiei din 1956, Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 1966, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 1977, Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 1992, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 2002, Recensământul populaţiei şi al locuinţelor din 2011.
Recensământul din 1859-1860:
Primul recensământ oficial din istorie a avut loc în 1859, pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, când acesta a demarat Recensământul populaţiei din 1859-1860, prima investigaţie care a urmărit atât aspecte demografice, cât şi economico-sociale, simultan, în cele două provincii unite, potrivit https://www.recensamantromania.ro/.
La acea dată, la Bucureşti exista Serviciului Statistic Central din Ţara Românească, condus de Dionisie Pop Marţian, iar la Iaşi, Direcţia de Statistică a Moldovei, condusă de Ion Ionescu de la Brad.
Metodologia de lucru şi indicatorii înregistraţi au fost diferiţi de la o provincie la alta, Dionisie Pop Marţian – preşedintele Serviciului Statistic Central din Ţara Românească – la Bucureşti, şi Ion Ionescu de la Brad – preşedintele Direcţiei de Statistică a Moldovei la Iaşi – , având puncte de vedere diferite privind abordarea demersului. Dar, dincolo de chestiunile tehnice, şi unul, şi celălalt aveau aceeaşi viziune privind principiile şi obiectivele statisticii, precum şi locul acesteia în sistemul instituţiilor publice.
Rezultatele au fost prezentate la 25 iunie 1860, pentru Muntenia, şi în vara lui 1861, pentru Moldova. Ele au oferit guvernului domnitorului Alexandru Ioan Cuza importante informaţii privind populaţia, după sex, stare civilă, vârstă şi infirmităţi, după naţionalitate şi cult religios, pe categorii sociale şi medii, după profesii ş.a.m.d, într-o dispunere pe judeţe, ocoale şi oraşe.
Recensământul general al populaţiei din 1899:
Confirmând valoarea ştiinţifică şi, mai ales, utilitatea practică evidentă a acţiunii de recenzare din 1859-1860, în ciuda inerentelor sale limite şi imperfecţiuni, Mihail Kogălniceanu a iniţiat, în 1880, un proiect pentru realizarea unui nou recensământ. Recensământul din 1880 nu s-a putut organiza, dar, începând cu 1884, au avut loc, la fiecare cinci ani, recensăminte fiscale, cel din 1899 fiind transformat de Leonida Colescu – o altă figură a statisticii oficiale româneşti, conducător al aparatului statistic central în perioada 1899-1922 – în recensământ de populaţie.
Remarcabil prin volumul şi calitatea datelor colectate şi prelucrate, acest recensământ, ale cărui rezultate finale au fost publicate în 1905, răspunde viziunii lui Leonida Colescu despre locul şi rolul cercetărilor demografice în proiectarea politicilor de guvernare a unei ţări: „Această lucrare este necesară şi folositoare pentru că o cunoştinţă exactă a numărului populaţiei înlesneşte oricărui guvern sarcina care îi este încredinţată de a se îngriji de îmbunătăţirea mijloacelor ei de trai”.
Recensământul general al populaţiei din 1912:
Direcţiunea Statisticii Generale condusă de Leonida Colescu a efectuat recensământul populaţiei din 1912 pornind de la patru principii de organizare: (1) efectuarea pe baza unei legi speciale; (2) dispunerea de resurse pentru stimularea unui corp de recenzori şi controlori statistici; (3) obligativitatea răspunsurilor şi (4) independenţa faţă de orice operaţiuni de înregistrare cu caracter fiscal, cerinţe conforme cu practica statistică internaţională a timpului.
Recensământul general al populaţiei din 1930:
La 12 ani de la Marea Unire, a avut loc Recensământul din 1930, primul efectuat în România reîntregită, considerat unul dintre cele mai moderne efectuate în acei ani în lume, „realizare ştiinţifică excepţională”, „operă de stil mare, realizată obiectiv şi fără cusur”, cum era caracterizat în presa europeană a vremii. El a însemnat, de altfel, o premieră absolută pentru statistica din Europa, prin înregistrarea concomitentă a apartenenţei etnice, a limbii materne şi a religiei, mai scrie site-ul https://www.recensamantromania.ro/.
Recensământul general al României din 1941:
Rezultatele obţinute prin recensământ au depăşit, fără îndoială, cu mult sfera de interes legată de participarea României la conflagraţia mondială, cu atât mai mult cu cât, cuprinzând şi agricultura, Recensământul general din 1941 a reprezentat, totodată, şi primul recensământ agricol cu adevărat sistematic efectuat în România.
Institutul Central de Statistică a pus la dispoziţia autorităţilor date fiabile atât în ceea ce priveşte starea demografică a ţării (de importanţă deosebită pentru asigurarea fluxului de mobilizări pentru front), cât şi privind capacitatea economiei – mai ales a industriei de război şi a agriculturii – de a susţine o campanie militară fără precedent.
Recensământul agricol şi al populaţiei din 1948:
După 1945, în condiţiile în care în România se producea o majoră schimbare politică, cu repercusiuni asupra întregului sistem economico-social, statistica românească a cunoscut o lungă perioadă în care, în ciuda presiunilor de tot felul, a căutat să-şi păstreze credibilitatea câştigată, să-şi conserve şi să-şi respecte principiile de lucru, mai scrie sursa citată.
Recensământul din 1948 a fost primul efectuat de către regimul comunist, care a înregistrat populaţia ţării la structura teritorială după cel de-Al Doilea Război Mondial. Unitatea de observare a fost „gospodăria”. Populaţia, conform Recensământului din 1948, era de 15.872.624 locuitori, conform site-urilor https://insse.ro/ şi https://www.recensamantromania.ro/.
Recensământul populaţiei din 1956:
Recenzarea din 1956 a avut ca unitate de observare „familia”. Rezultatele lui au fost publicate în intervalul 1959-1961, în 4 volume cu aproximativ 4.300 pagini.
Conform Recensământului din acest an, populaţia era de 17.489.450 locuitori, conform site-urilor https://www.recensamantromania.ro/ şi https://insse.ro/.
Recensământul populaţiei şi locuinţelor din 1966:
A fost organizat asemănător celui din 1956 şi indica o populaţie de 19.103.163 locuitori. (sursa: https://insse.ro/)
Recensământul populaţiei şi locuinţelor din anul 1977:
A cuprins o gamă mai largă de indicatori, iar programul recensământului şi sistemul de prelucrare adoptate au fost dintre cele mai moderne.
Recensământului din 1977 indica o populaţie de 21.559.910 locuitori. (sursa: https://insse.ro/)
Recensămintele populaţiei după 1989:
După 1989, s-au realizat recensăminte ale populaţiei şi locuinţelor în 1992, 2002 şi 2011, potrivit site-ului Institutului Naţional de Statistică, https://insse.ro/.
Recensământul din 7 ianuarie 1992 indica o populaţie de 22.810.035 locuitori, cel din 18 martie 2002 o populaţie de 21.680.974 locuitori, iar cel din 20 octombrie 2011 de 20.121.641, conform site-urilor https://insse.ro/ şi https://www.recensamantromania.ro/.
