Povestitorul plagiator Călin Georgescu, a spus povestea lupoaicei care a născut pe vremea dacilor și al cărei pui vegan a trăit printre oi: ”Bă, tu ești prost?”
Fostul candidat prezidențial Călin Georgescu a oferit un nou moment de revelații stranii într-o emisiune în care a fost invitat.
Și de această dată, Georgescu a confirmat legenda urbană conform căreia poate depăna, cu o expresie imperturbabilă dublată de o voce calmă și monotonă, cele mai năstrușnice lucruri care, spuse în public de alți oameni, le-ar asigura acestora din urmă tratament prioritar într-o instituție de specialitate.
Transcrierea spuselor lui Călin Georgescu, în continuare.
„…O poveste de demult, pe vremea dacilor, când se spune că lupoaica a simțit că naște. Și sărea din piatră în piatră să-și caute o vizuină.
Spune povestea că, în momentul în care a sărit, Dumnezeu i-a hotărât să nască. Și a născut puiul de lup atunci, și puiul de lup a căzut exact în mijlocul oilor, al unei turme de oi.
Și căzând acolo, când a deschis ochii, a văzut oile și a crescut alături de oi. A mâncat iarba, a crescut, s-a dezvoltat împreună cu ele și a devenit ditamai lupul tânăr.
Și, într-un rând, a dat târcoale un lup bătrân. Îi era foame și, când să se repeadă pe turmă, a văzut un lup tânăr în mijlocul oilor și nu-i venea să creadă: ‘Ce se întâmplă aici?’
Era cu ele. Mergea cu ele.
Călin Georgescu: „Urletul demnității a ieșit din lupul tânăr și a știut cine este”
A atacat turma, dar direct pe el. Lupul cel tânăr a fugit, cel bătrân l-a prins. Și cel tânăr i-a zis:
‘Iartă-mă, lasă-mă în viață, cruță-mi viața!’
Și ăsta (lupul bătrân, n.r.) i-a spus: ‘Băi, tu ești prost? Vino cu mine, nu-ți fac nimic, dar vino cu mine.’
Și l-a dus la marginea apei și (i-a zis): ‘Ia uite, ia uită-te în apă’
(Lupul tânăr) nu se uitase până atunci (în apă). Și când și-a văzut fața în apă, atunci urletul demnității a ieșit din el și a știut cine este.”
Fabula pe care a povestit-o Călin Georgescu, există sub o altă formă, întâmplarea nu e de pe vremea dacilor, lupul nu era lup, ci tigru, iar tigrul bătrân nu l-a întrebat pe cel tânăr dacă e prost.
Fabula este una indiană și apare în „Filozofiile Indiei” scrise de Heinrich Zimmer, fără nicio legătură cu dacii.
„Exemplul de față e cel al unui pui de tigru care a fost crescut printre capre, dar care, sub îndrumarea luminoasă a unui învățător spiritual, a fost ajutat să-și realizeze propria natură nebănuită. Mama lui murise dându-i naștere. Grea de pui, ea se târâse vreme de multe zile fără să găsească nicio pradă, când ajunse la cioporul acesta de capre sălbatice.
Tigroaica era înnebunită de foame, ceea ce poate explica violența saltului; dar, în orice caz, tensiunea săriturii a declanșat chinurile nașterii, tigroaica expirând din pricina epuizării.
Caprele, care se împrăștiaseră, s-au întors apoi la locul de pășunat și l-au găsit pe puiul de tigru scheunând lângă maică-sa. Din compasiune maternă, l-au adoptat pe bietul pui, l-au alăptat laolaltă cu puii lor și l-au îngrijit cu afecțiune. Tigrișorul s-a făcut mare, iar grija lor și-a aflat răsplata, căci puiul a învățat limba caprelor, și-a adaptat glasul la behăitul lor blând și s-a arătat la fel de devotat ca oricare alt micuț din turmă.
La început i-a venit cam greu când a încercat să pască firele subțiri de iarbă cu dinții săi ascuțiți, dar s-a descurcat oarecum.
Regimul vegetarian l-a menținut foarte zvelt și i-a înzestrat temperamentul cu o remarcabilă blândețe. Într-o noapte, când tânărul tigru crescut printre capre atinsese vârsta rațiunii, turma a fost iarăși atacată, de data asta de către un tigru bătrân și fioros, și iarăși caprele s-au risipit; dar tigrișorul a rămas pe loc, neînfricat.
Era, desigur, surprins. Văzându-se față-n față cu teribila făptură a junglei, i-a privit cu uimire apariția. Primul moment trecuse; apoi a redevenit conștient. Scoțând un behăit disperat, a smuls un fir de iarbă și a început să-l mestece, pe când celălalt îl măsura cu privirea.
Deodată, puternicul năvălitor întrebă: ”Ce faci aici printre capre? Ce tot mesteci acolo?“ Puiul cel caraghios prinse a behăi. Tigrul bătrân deveni de-a dreptul înspăimântător. El scoase un răget: ”De ce scoți sunetul ăsta prostesc?“ Și, înainte ca tigrișorul să apuce a răspunde, îl înșfacă de ceafă cu brutalitate și-l scutură ca pentru a-l readuce în simțiri. Tigrul din junglă îl duse apoi pe puiul cel speriat la un iaz din apropiere, unde îi dădu drumul, silindu-l să se privească în oglinda apei, care era luminată de lună.
”Privește acum fețele astea două. Nu sunt la fel? Ai capul rotund de tigru, e ca al meu. De ce-ți închipui oare că ești capră? De ce behăi? De ce paști iarbă?“ Micuțul nu fu în stare să răspundă, ci continuă să privească în apă, comparând cele două oglindiri. Apoi se neliniști, își deplasă greutatea de pe-o labă pe alta și slobozi încă un scâncet înfricoșat și tremurător. Fiara cea bătrână îl înșfăcă iarăși și-l duse în vizuina lui, unde îi puse în față o halcă însângerată de carne crudă, rămasă de la un ospăț anterior.
Tigrișorul se scutură de greață. Tigrul din junglă, neluând în seamă firavul behăit de protest, îi porunci cu asprime: ”Ia-o! Mănânc-o! Înghite-o!“ Tigrișorul se opuse, dar tigrul îi vârî carnea de temut între dinți și-l ținu din scurt, fără milă, în timp ce mesteca și se pregătea să înghită.
Îmbucătura coriacee era neobișnuită pentru el și-l punea oarecum în încurcătură; era cât pe ce să scoată încă un scâncet neputincios, când, deodată, prinse să simtă gustul sângelui. Îl cuprinse uluirea, se repezi cu poftă la carnea rămasă. Începu să simtă o satisfacție neobișnuită pe măsură ce hrana cea nouă îi cobora pe gâtlej, după care masa cărnoasă îi ajunse în stomac.
O forță ciudată, incandescentă, pornind de acolo, îi invadă întregul organism și-l făcu să se simtă exaltat, îmbătat. Plescăi din buze, se linse pe bot. Se ridică și-și deschise gura cu un căscat puternic, ca și cum s-ar fi trezit după o noapte de somn – o noapte care-l ținuse îndelung, ani și ani, sub vraja ei.
Întinzându-și trupul, își arcui spinarea, lungindu-și și rășchirându-și labele. Coada îi mătură pământul și, dintr-odată, din gâtlej îi țâșni răgetul fioros și triumfător de tigru.”
