Că fiecare face cam ce îl taie capul în România Normală a Statului Eșuat, direct proporțional cu adâncimea sau lărgimea buzunarului, după caz, știm asta deja. Dacă am trăit în ultimii cel puțin 20 de ani pe plaiurile mioritice, nu mai e cazul să ne lăsăm surprinși, uimiți sau oripilați, tot după caz.
Aparent, creștini ortodocși fiind, cu frică de cele sfinte, la prima vedere am fi tentați să exclamăm, ”păi și ce dacă e pe marginea drumului”, la care ar trebui să fim atenți cu ochii la trafic și cu mâinile pe volan, un instinct creștinesc, fără îndoială, împreună cu bătutul crucilor pe piept sau în cerul gurii și aducerea aminte pentru cele sfinte și asta, până în momentul în care ne cade în cap, pe capotă, în mijlocul drumului sau ne facem zob de ele, caz în care mulți ”creștini” cu frică de Dumnezeu, ar putea spune, că ne-a bătut cel de sus, pentru că am fost păcătoși și probabil că, ar avea dreptate, căci ”cine este fără de păcat”, nu?!
Dar dincolo de aspectul ”religios” al cauzei, care e mai mult sau mai puțin important, ar trebui să fie vorba despre lege și legalitate. E practic, e periculos, e religios, e estetic, ar trebui să fie în plan secund. Întrebarea principală pe care ar trebui să ne-o punem, e…legal, e asumat, e transparent, sau e doar o găselniță, o inițiativă personală a unora cu influență și putere financiară și la care, oarecum circumstanțial, ajungem să ne închinăm cu toții? Or fi măcar sfințite, asumate de BOR? Răspunsul e Nu! Că de CNAIR, din câte se pare, nu sunt!
Ați putea întreba și pe bună dreptate ”Dar copacii netoaletați de pe marginea drumului, ăia nu sunt un pericol pentru trafic?” și probabil că ați avea dreptate, nu puține au fost cazurile, în care aceștia au căzut pe carosabil, pe mașini, sau accidente frontale mortale. Dar dincolo de aceste tragice realități, pomii fac parte din cadrul natural, tăîerea, toaletarea sau replantarea lor, fiind în atribuția specifică a autorităților locale, CNAIR, Consilii Județene, Regia Națională a Pădurilor (Romsilva), Ocoale Silvice și nu entități sau persoane mai mult sau mai puțin obscure, mai mult sau mai puțin cu ”jertfă de credință”.
Dincolo de partea evlavioasă, pioasă a mișcării, chestiunea legală ar trebui să primeze, că tot ne dorim ipocrit, ”O țară ca afară”!
Chiar și pentru o mică troiță, ai nevoie de certificat de urbanism și un braț de aprobări din partea autorităților, pentru coșcogeamita cruci apărute ca ciupercile după ploaie, aparent, nu.
Păi, să vedem:
”Misterul” crucilor uriașe de aproximativ 10 metri, apărute peste noapte pe marginea drumului național / european DN7 / E81, în județul Vâlcea, pe Valea Oltului și pe Dealul Negru, a fost în parte ”dezlegat.”
Șoferii care ajung pe Drumul Național 7 trebuie să circule cu atenție sporită pentru că, pe marginea drumului, au apărut cruci imense, înalte de 10 metri.
Zeci de cruci gigant au fost ridicate în ultimii ani pe marginea drumurilor din România. Biserica ştie de ele, dar nu şi le asumă. ”Ar fi jerfa de credinţă a unui important om de afaceri”, spun prelaţii. Însă monumentele nu au autorizaţie iar drumarii se tem că, ar putea să se prăbuşească de la vânt, ori să blocheze vizibilitatea şoferilor.
Cele mai multe sunt pe drumul dintre Craiova şi Timişoara. Sub picioarele mântuitorului pe unele troiţe e pictat şi un craniu. Deşi unii şoferi au fost speriaţi de reprezentare, teologii spun că acest craniu respectă simbolistica creştină. Dar rămâne întrebarea, cine a pus crucile în drum? Patriarhia ştie sigur cine nu le-a pus.
Pentru acestea nu a fost eliberată nicio autorizație de construcție, deși legea impune acest lucru.
Alin Şerbănescu, purtător de cuvânt CNAIR, pare la fel de năuc ca și noi: ”Să vină cu proiectele, să vedem dacă aceste cruci, aceste monumente nu prezintă risc de cădere pe drum. Pentru că dacă o astfel de cruce, un simbol creştin, cade pe drum, afectează alţi creştini care circulă pe acel drum.”
„Nu am avut cunoștință de acest lucru, odată ce am văzut-o am încercat să luăm măsuri legale. Acestea necesită autorizație și avize.
E o construcție urâtă, un kitsch, nu este despre credința ortodoxă. O monstruozitate pe care nu o văd bine la intrarea în localitate„, a spus Robert Schell, primar Brezoi.
Una dintre ele a fost amplasată chiar în fața unui restaurant din comuna Brezoi.
Patronul și-a asumat acest demers și a spus că a avut un motiv religios când a luat această inițiativă.
„Se poate întâmpla orice, poate cădea pe drum, mai multe nenorociri„, a mai precizat Robert Schell.
Aceeași situație întâlnim și în Mehedinți. Și acolo crucile au apărut fără ca autoritățile să emită orice fel de aviz.
„Sunt amplasate noaptea, în weekend, când colegii nu sunt pe teren.
Au venit cu macaraua, au pus crucea și au dispărut„, a spus Cristian Tudor, purtător de cuvânt DRDP Craiova.
Autoritățile susțin că aceste cruci au fost o donație privată și că așa-zisului binefăcător dorește să rămână necunoscut.
De altfel, acest tip de cruci au apărut peste tot prin țară.
Crucile imense amplasate în stațiunea montană Brezoi și comuna Milcoiu au fost montate, pe marginea unuia dintre cele mai tranzitate drumuri din România, fără autorizație, potrivit reprezentanților administrațiilor publice locale, din ambele localități.
Nici autoritățile locale, nici cele bisericești, ori proprietarii terenurilor pe care au fost amplasate nu au dorit sau nu au putut indica pe cineva anume.
Pe de altă parte, autoritățile recunosc însă pericolul pe care-l reprezintă, având în vedere că sunt montate pe marginea unui drum european, fără să aibă vreo fundație și le-au pus în vedere proprietarilor terenurilor să intre în legalitate.
”Ne-am trezit cu această construcție peste noapte. Nu ni s-a adus la cunoștință despre intenție ori altceva. Din momentul în care ni s-a semnalat existența ei, am intrat în legătură cu proprietarul terenului pe care este montată. Având în vedere dimensiunile, necesită autorizație și o serie de avize, inclusiv de la Drumurile Naționale, pentru că se află pe marginea DN7/E81, la fel ca în cazul oricărei alte construcții, inclusiv a bannerelor publicitare”, a recunoscut primarul orașului stațiune Brezoi – Vâlcea, Robert Schell.
Edilul a menționat că din punctul său de vedere construcția strică imaginea orașului, dar a subliniat că nu este împotriva religiei sau a credinței. În schimb, s-a declarat îngrijorat de pericolul pe care-l poate reprezenta o astfel de construcție pentru participanții la trafic: ”Fiind destul de mare, necesită o fundație pe măsură. În condiții extreme, poate să cadă chiar pe drumul național și să provoace un accident rutier sau alte nenorociri”.
Primăria Brezoi a făcut toate demersurile și a acordat inițiatorilor un termen de 30 de zile pentru a intra în legalitate. În caz contrar, crucea riscă să fie demolată, iar autorul sancționat contravențional.
În timp ce în mediul online părerile despre crucile apărute peste noapte, pe marginea drumului național / european sunt pro și contra, cum șade bine locului și polemica iscată, nu se dezminte!
”Puneți cruci peste tot, să fie toată țara un cimitir perfect al statului român mort și îngropat” sau ”Nu sunt wc-uri pe Valea Oltului, nu sunt bani pentru spitale și școli, dar se găsesc pentru cruci, biserici și cimitire”, au remarcat internauții.
”Foarte frumos, dar dacă pică pe careva, cine răspunde?…Sunt peste tot, că doar suntem bizantini… Când va cădea în capul vreunui norocos, toată gloata de susținători se va întoarce cu întrebarea: Dar cine a dat autorizație? Cum este posibil?”.
”Sunteți fără leac!”, au remarcat alți comentatori.
Cei care s-au pronunțat în favoarea amplasării crucilor pe marginea drumului au menționat: ”Pe diavolul îl arde Crucea, sigur că îi deranjează pe cei fără Dumnezeu! Oare strămoșii noștri au avut autorizație când au pus cruce la hotar?” sau ”Sfânta Cruce o să ne păzească de accidente”.
„E rodul unei inițiative care are în spate un autor omenesc identificabil. Nu se se poate conta, desigur, pe extratereștrii. Misterul poate fi elucidat de autoritățile locale„. Vasile Bănescu, purtător de cuvânt BOR.
Arhiepiscopia Craiovei susţine că nu are nicio legătură cu amplasarea crucilor gigant în Craiova şi pe drumurile naţionale. În plus, într-un răspuns pentru Observator, specifică că acestea reprezintă, ”jertfa unui credincios care a dorit să rămână anonim.”
Pasager în maşină: ”Înseamnă că avem o biserică bogată şi nu ştiu pe ce să cheltuiască banii, probabil.”
Crucile au fost ridicate fără autorizaţie pe terenuri private şi nimeni nu ştie cât sunt de rezistente. Mai marii de la drumuri se gândesc chiar la demolarea lor
Din acest motiv CNAIR a cerut de curând mutarea unei astfel de cruci gigant din Brezoi, Vâlcea.
Robert Schell, primar Brezoi: ”Din punctul meu de vedere este o construcţie urâtă, un kitsch. Este o monstruozitate de 10 metri pe care nu o văd bine la intrarea în localitate.”
Poziția Patriarhiei Române, purtătorul de cuvânt Vasile Bănescu a declarat că ”orice monument public, mai mare sau mai mic, cu sau fără semnificație religioasă, ridicat pe un teren care (nu) aparține Bisericii, e rodul unei inițiative care are în spate un autor omenesc identificabil. Patriarhia Română, Arhiepiscopia Bucureștilor nu oferă aprobări pentru ridicarea unor monumente din eparhiile care sunt autonome administrativ. În cazul menționat, misterul poate fi elucidat de autoritățile locale, bisericești sau nu”.
Cu astfel de țară, singurul lucru pe care îl mai putem spune, e: Doamne ajută!
Clasificarea şi încadrarea drumurilor | Ordonanţa 43/1997:
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
Secţiunea a II-a
Clasificarea şi încadrarea drumurilor:
Art. 1
(1) Regimul drumurilor reglementează în mod unitar administrarea drumurilor publice şi private, dobândirea şi folosirea terenurilor, conducerea, coordonarea şi controlul activităţilor în legătură cu drumurile publice. Administrarea drumurilor publice şi private are ca obiect proiectarea, construirea, modernizarea, reabilitarea, repararea, întreţinerea şi exploatarea drumurilor.
(2) Prevederile prezentei ordonanţe se aplică integral tuturor drumurilor publice şi, parţial, drumurilor de utilitate privată.
Art. 2
(1) Drumurile fac parte din sistemul naţional de transport.
(2) Drumurile sunt căi de comunicaţie terestră special amenajate pentru circulaţia vehiculelor şi a pietonilor.
(3) Fac parte integrantă din drum: ampriza şi zonele de siguranţă, podurile, podeţele, viaductele, pasajele denivelate, zonele de sub pasajele rutiere, tunelurile, construcţiile de apărare şi consolidare, trotuarele, pistele pentru ciclişti, locurile de parcare, oprire şi staţionare, bretelele de acces, indicatoarele de semnalizare rutieră şi alte dotări pentru siguranţa circulaţiei, spaţiile de serviciu sau control, spaţiile cuprinse în triunghiul de vizibilitate din intersecţii, spaţiile cuprinse între autostradă şi/sau drum şi bretelele de acces, terenurile şi plantaţiile din zona drumului, mai puţin zonele de protecţie.
(4) De asemenea, se consideră ca făcând parte din drum clădirile de serviciu şi orice alte construcţii, amenajări sau instalaţii destinate apărării sau exploatării drumurilor, inclusiv terenurile necesare aferente.
(5) Fac parte din elementele infrastructurii autostrăzilor şi drumurilor naţionale aparţinând domeniului public al statului:
1. suprastructura şi infrastructura drumului, situate în cadrul amprizei, şi terenul aferent;
2. podurile, tunelurile, viaductele, pasajele denivelate şi alte lucrări de artă, cu terenul aferent;
3. locurile de parcare, oprire şi staţionare, precum şi terenurile aferente care aparţin domeniului public al statului;
4. lucrările de consolidare, de protecţie şi de apărare şi terenul aferent;
5. plantaţiile rutiere şi terenul aferent;
6. suprafeţele de teren situate de o parte şi de cealaltă a drumului, care formează zonele de siguranţă, în limitele prevăzute de prezenta ordonanţă.
Art. 3
Din punct de vedere al destinaţiei drumurile se împart în:
a) drumuri publice – drumuri de utilitate publică şi/sau de interes public destinate circulaţiei rutiere şi pietonale, în scopul satisfacerii cerinţelor generale de transport ale economiei, ale populaţiei şi de apărare a ţării; acestea sunt proprietate publică şi sunt întreţinute din fonduri publice, precum şi din alte surse legal constituite;
b) drumuri de utilitate privată – drumuri destinate satisfacerii cerinţelor proprii de transport rutier şi pietonal spre obiective economice, forestiere, petroliere, miniere, agricole, energetice, industriale şi altele asemenea, de acces în incinte, ca şi cele din interiorul acestora, precum şi cele pentru organizările de şantier; ele sunt administrate de persoanele fizice sau juridice care le au în proprietate sau în administrare.
Art. 4
Din punct de vedere al circulaţiei drumurile se împart în:
a) drumuri deschise circulaţiei publice, care cuprind toate drumurile publice şi acele drumuri de utilitate privată care asigură, de regulă, accesul nediscriminatoriu al vehiculelor şi pietonilor;
b) drumuri închise circulaţiei publice, care cuprind acele drumuri de utilitate privată care servesc obiectivelor la care publicul nu are acces, precum şi acele drumuri de utilitate publică închise temporar circulaţiei publice.
Art. 5
Din punct de vedere funcţional şi administrativ-teritorial, în ordinea importanţei, drumurile publice se împart în următoarele categorii:
a) drumuri de interes naţional;
b) drumuri de interes judeţean;
c) drumuri de interes local;
Art. 6
(1) Drumurile de interes naţional aparţin proprietăţii publice a statului şi cuprind drumurile naţionale, care asigură legăturile cu capitala ţării, cu reşedinţele de judeţ, cu obiectivele de interes naţional, între ele, precum şi cu ţările vecin, şi pot fi clasificate ca:
a) autostrăzi;
b) drumuri expres;
c) drumuri naţionale europene (E);
d) drumuri naţionale principale;
e) drumuri naţionale secundare.
(2) Clasificarea drumurilor de interes naţional se face de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, cu excepţia drumurilor naţionale europene, a căror clasificare se stabileşte potrivit acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte.
(3) Propunerile de clasificare a drumurilor naţionale în categoria drumurilor naţionale europene (E) se fac de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
Ordonanţă nr. 79/2001 – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor din 30 august 2001, Monitorul Oficial 541/2001;
Drumurile de interes judeţean fac parte din proprietatea publică a judeţului şi cuprind drumurile judeţene, care asigură legătura între:
a) reşedinţele de judeţ cu municipiile, cu oraşele, cu reşedinţele de comună, cu staţiunile balneoclimaterice şi turistice, cu porturile şi aeroporturile, cu obiectivele importante legate de apărarea ţării şi cu obiectivele istorice importante;
b) oraşe şi municipii, precum şi între acestea şi reşedinţele de comună;
c) reşedinţe de comună.
Art. 7
Drumurile de interes judeţean fac parte din proprietatea publică a judeţului şi cuprind drumurile judeţene, care asigură legătura între:
a) reşedinţele de judeţ cu municipiile, cu oraşele, cu reşedinţele de comună, cu staţiunile balneoclimaterice şi turistice, cu porturile şi aeroporturile, cu obiectivele importante legate de apărarea ţării şi cu obiectivele istorice importante;
b) oraşe şi municipii, precum şi între acestea şi reşedinţele de comună;
c) reşedinţe de comună.
Art. 8
(1) Drumurile de interes local aparţin proprietăţii publice a unităţii administrative pe teritoriul căreia se află şi pot fi clasificate ca:
a) drumuri comunale, care asigură legăturile:
(i)
între reşedinţa de comună şi satele componente sau cu alte sate;
(ii)
între oraş şi satele care îi aparţin, precum şi cu alte sate;
(iii)
între sate;
b) drumuri vicinale – drumuri ce deservesc mai multe proprietăţi, fiind situate la limitele acestora;
c) străzi – drumuri publice din interiorul localităţilor, indiferent de denumire: stradă, bulevard, cale, chei, splai, şosea, alee, fundătură, uliţă etc.
(2) Clasificarea drumurilor de interes local, precum şi clasificarea ca drum de interes local a unui drum neclasificat se fac prin hotărâre a consiliului local respectiv.
(3) În cazul în care drumul respectiv se află pe raza a două sau mai multe unităţi administrativ-teritoriale, clasificarea se aprobă prin hotărâre de către toate consiliile locale respective.
Art. 9
Străzile din localităţile urbane se clasifică în raport cu intensitatea traficului şi cu funcţiile pe care le îndeplinesc, astfel:
a) străzi de categoria I – magistrale, care asigură preluarea fluxurilor majore ale oraşului pe direcţia drumului naţional ce traversează oraşul sau pe direcţia principală de legătură cu acest drum;
b) străzi de categoria a II-a – de legătură, care asigură circulaţia majoră între zonele funcţionale şi de locuit;
c) străzi de categoria a III-a – colectoare, care preiau fluxurile de trafic din zonele funcţionale şi le dirijează spre străzile de legătură sau magistrale;
d) străzi de categoria a IV-a – de folosinţă locală, care asigură accesul la locuinţe şi pentru servicii curente sau ocazionale, în zonele cu trafic foarte redus.
Art. 10
Străzile din localităţile rurale se clasifică în:
a) străzi principale;
b) străzi secundare.
Art. 11
Drumurile naţionale, judeţene şi comunale îşi păstrează categoria funcţională din care fac parte, fiind considerate continue în traversarea localităţilor, servind totodată şi ca străzi. Modificarea traseelor acestora în traversarea localităţilor se poate face numai cu acordul administratorului drumului respectiv, în concordanţă cu planul urbanistic aprobat. În cazul drumurilor de interes naţional se va obţine şi acordul Ministerului Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei.
Art. 12
(1) Încadrarea unui drum din categoria funcţională a drumurilor de interes naţional în categoria funcţională a drumurilor de interes judeţean sau în categoria funcţională a drumurilor de interes local, precum şi din categoria funcţională a drumurilor de interes judeţean sau de interes local în categoria funcţională a drumurilor de interes naţional se face prin hotărâre a Guvernului, la propunerea autorităţii care urmează să îl preia în administrare.
(2) Încadrarea unui drum din categoria funcţională a drumurilor de interes judeţean în categoria funcţională a drumurilor de interes local sau invers se face prin hotărâre a consiliului judeţean, la propunerea autorităţii care urmează să îl preia în administrare.
Art. 13
Anual, ca urmare a modificărilor intervenite potrivit art. 8 şi 12, se vor actualiza anexele la Hotărârea Guvernului nr. 540/2000 privind aprobarea încadrării în categorii funcţionale a drumurilor publice şi a drumurilor de utilitate privată deschise circulaţiei publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 338 şi 338 bis din 20 iulie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.
Art. 14
Zona drumului public cuprinde: ampriza, zonele de siguranţă şi zonele de protecţie.
Art. 15
Ampriza drumului este suprafaţa de teren ocupată de elementele constructive ale drumului: parte carosabilă, trotuare, piste pentru ciclişti, acostamente, şanţuri, rigole, taluzuri, şanţuri de gardă, ziduri de sprijin şi alte lucrări de artă.
Art. 16
(1) Zonele de siguranţă sunt suprafeţe de teren situate de o parte şi de cealaltă a amprizei drumului, destinate exclusiv semnalizării rutiere, plantaţiei rutiere sau altor scopuri legate de întreţinerea şi exploatarea drumului, siguranţei circulaţiei ori protecţiei proprietăţilor situate în vecinătatea drumului. Din zonele de siguranţă fac parte şi suprafeţele de teren destinate asigurării vizibilităţii în curbe şi intersecţii, precum şi suprafeţele ocupate de lucrări de consolidare a terenului drumului şi altele asemenea. Limitele zonelor de siguranţă a drumurilor, podurilor şi viaductelor, în cale curentă şi aliniament, sunt prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Realizarea de culturi agricole sau forestiere pe zonele de siguranţă este interzisă.
Art. 17
(1) Zonele de protecţie sunt suprafeţele de teren situate de o parte şi de alta a zonelor de siguranţă, necesare protecţiei şi dezvoltării viitoare a drumului. Limitele zonelor de protecţie sunt prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Zonele de protecţie rămân în gospodărirea persoanelor juridice sau fizice care le au în administrare sau în proprietate, cu obligaţia ca acestea, prin activitatea lor, să nu aducă prejudicii drumului sau derulării în siguranţă a traficului prin:
a) neasigurarea scurgerii apelor în mod corespunzător;
b) executarea de construcţii, împrejmuiri sau plantaţii care să provoace înzăpezirea drumului sau să împiedice vizibilitatea pe drum;
c) executarea unor lucrări care periclitează stabilitatea drumului, siguranţa circulaţiei sau modifică regimul apelor subterane sau de suprafaţă.
d) practicarea comerţului ambulant în zona drumului, în alte locuri decât cele destinate acestui scop.
Art. 18
Deţinătorii terenurilor din vecinătatea drumurilor publice sunt obligaţi să permită instalarea pe aceste terenuri a panourilor de apărare a drumului contra înzăpezirii, fără a percepe vreo chirie, cu condiţia ca această operaţiune să nu împiedice executarea lucrărilor agricole şi să nu producă degradări culturilor de pe aceste terenuri.
Art. 19
(1) Zona străzilor include partea carosabilă, acostamentele, şanţurile, rigolele, trotuarele, spaţiile verzi care separă sensurile de circulaţie, pistele pentru ciclişti, suprafeţele adiacente pentru parcaje, staţionări sau opriri, precum şi suprafeţele de teren necesare amplasării anexelor acestora. Pe sectoarele de străzi fără canalizare se va asigura scurgerea apelor prin şanţuri sau rigole amenajate.
(2) Consiliile locale vor asigura, în intravilan, condiţiile de deplasare a pietonilor şi cicliştilor, prin amenajări de trotuare şi piste.
(3) Zonele de siguranţă şi de protecţie în intravilan se stabilesc prin studii de circulaţie şi prin documentaţiile de urbanism şi amenajarea teritoriului, cu avizul administratorului drumului.
(4) Pentru dezvoltarea capacităţii de circulaţie a drumurilor publice în traversarea localităţilor rurale, distanţa dintre axul drumului şi gardurile sau construcţiile situate de o parte şi de alta a drumurilor va fi de minimum 26 m pentru drumurile naţionale, de minimum 24 m pentru drumurile judeţene şi de minimum 20 m pentru drumurile comunale.
(5) Asigurarea distanţelor minime, stabilite conform prevederilor alin. (4), constituie prescripţie tehnică imperativă pentru organele administraţiei publice locale cu competenţe în activitatea de urbanism, amenajarea teritoriului şi autorizarea lucrărilor de construcţii, cu consultarea administratorului drumului.
(6) Extinderea intravilanului localităţii în lungul drumului naţional, respectiv pe sectorul de drum aflat între indicatoarele rutiere de intrare/ieşire în/din localitate, se poate face numai cu condiţia realizării de drumuri colectoare paralele cu drumul naţional, care să preia traficul generat de obiectivele locale şi care să debuşeze în drumul naţional numai în două-trei intersecţii amenajate conform normativelor tehnice în vigoare. Drumurile colectoare vor fi prevăzute cu facilităţi şi pentru traficul pietonal, biciclişti, inclusiv pentru persoanele cu handicap locomotor.
Art. 20
Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei este organul administraţiei publice centrale care exercită prerogativele dreptului de proprietate publică a statului în domeniul drumurilor naţionale.
Art. 21
(1) Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii este administratorul drumurilor de interes naţional, direct sau prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A. Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A. îşi realizează atribuţiile prevăzute de prezenta ordonanţă în condiţiile contractului de concesiune încheiat în acest scop între aceasta şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii. Pentru drumurile de interes naţional nou-construite administrarea se poate realiza de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii şi prin alte persoane juridice, pe baza contractului de concesiune încheiat în condiţiile legii.
(2) Sectoarele de drumuri naţionale, incluzând şi lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, situate în intravilanul municipiilor/reşedinţelor de judeţ sunt în administrarea consiliilor locale respective.
(3) În cazul modificării, potrivit legii, a limitelor intravilanului municipiilor/reşedinţelor de judeţ, limitele sectoarelor de drumuri naţionale aflate în administrarea consiliilor locale potrivit prevederilor alin. (2) se modifică în mod corespunzător, cu acordul prealabil al Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii.
(4) Pentru actualizarea inventarului bunurilor proprietate publică a statului aflate în administrarea Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii, consiliile locale vor comunica acestuia hotărârile cu privire la modificarea limitelor sectoarelor de drum naţional prevăzute la alin. (3).
(5) În cazul construirii variantelor de ocolire a municipiilor/reşedinţelor de judeţ, se va păstra continuitatea drumului naţional, indiferent de limitele intravilanului municipiilor.
Art. 22
Administrarea drumurilor judeţene se asigură de către consiliile judeţene, iar a drumurilor de interes local, de către consiliile locale pe raza administrativ-teritorială a acestora. Fac excepţie sectoarele de drumuri judeţene, situate în intravilanul localităţilor urbane, inclusiv lucrările de artă, amenajările şi accesoriile aferente, care vor fi în administrarea consiliilor locale respective.
(1) Pentru realizarea proiectelor prioritare de interes naţional şi european, cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale, se preiau de către administratorul drumurilor naţionale sectoare de drum de interes naţional, judeţean sau local situate în intravilanul/extravilanul unor localităţi, în vederea realizării lucrărilor respective.
(11) Pentru îndeplinirea obiectivelor programelor naţionale de realizare a proiectelor prioritare de interes judeţean şi de interes local, cu acordul autorităţilor administraţiei publice locale, se preiau de către Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului, după caz, sectoare de drum de interes judeţean sau local situate în intravilanul/extravilanul unor localităţi, în vederea realizării lucrărilor respective.
(2) După finalizarea lucrărilor, sectoarele de drum se retransmit autorităţilor administraţiei publice locale de care au aparţinut.
Art. 23
Administrarea drumurilor de utilitate privată se face de către deţinătorii acestora.
Art. 24
La proiectarea, execuţia şi intervenţiile asupra drumurilor se va ţine seama de categoriile funcţionale ale acestora, de traficul rutier, de siguranţa circulaţiei, de normele tehnice, de factorii economici, sociali şi de apărare, de utilizarea raţională a terenurilor, de conservarea şi protecţia mediului şi de planurile de urbanism şi de amenajare a teritoriului, aprobate potrivit legii, precum şi de normele tehnice în vigoare pentru adaptarea acestora la cerinţele pietonilor, cicliştilor, persoanelor cu handicap şi de vârsta a treia.
Art. 25
Documentaţiile privind proiectarea construcţiei, reabilitarea şi modernizarea drumurilor se întocmesc cu respectarea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism, cu avizele prevăzute în normele metodologice.
Art. 26
Amplasarea unor obiective economice sau de altă natură, care implică modificări ale traseului, ale elementelor geometrice sau ale structurii de rezistenţă a unui drum, se face cu acordul administratorului drumului respectiv, cheltuielile aferente fiind în sarcina celui care a solicitat modificările, cu respectarea legislaţiei în vigoare privind autorizarea executării construcţiilor.
Art. 27
(1) Intersecţiile dintre drumuri se realizează denivelat sau la acelaşi nivel, în funcţie de categoriile drumurilor şi de traficul rutier, cu respectarea legislaţiei în vigoare. Cheltuielile privind aceste lucrări sunt în sarcina celor care au în administrare sau în proprietate drumul pe care se desfăşoară traficul ce impune amenajarea sau modificarea intersecţiei. În vederea asigurării siguranţei circulaţiei se interzice amplasarea construcţiilor şi panourilor publicitare în intersecţiile la nivel ale căilor de comunicaţie.
(2) Întreţinerea bretelelor de la intersecţiile denivelate ale drumurilor publice este în sarcina administratorului drumului de categorie superioară. Dacă unul dintre drumuri este de utilitate privată, cheltuielile de întreţinere a acestuia sunt în sarcina deţinătorului acestuia.
(3) Se interzice amplasarea construcţiilor şi panourilor publicitare în curbe şi în intersecţii pe suprafeţele de teren destinate asigurării vizibilităţii în curbe şi în intersecţii.
(4) Pentru asigurarea vizibilităţii în curbe şi evitarea producerii evenimentelor rutiere grave se interzice amenajarea parcărilor în interiorul şi exteriorul curbelor periculoase.
(5) Se interzice amplasarea panourilor publicitare la o distanţă:
a) în localitate, mai mică de 150 m, calculată de la intrarea, respectiv ieşirea din intersecţie;
b) în afara localităţii, mai mică de 250 m, calculată de la intrarea, respectiv ieşirea din intersecţie.
(6) Se interzice obturarea vizibilităţii indicatoarelor rutiere prin amplasarea construcţiilor, instalaţiilor, panourilor publicitare, plantaţiilor rutiere şi a oricăror alte obstacole.
