Da da da, 1 mai o sărbătoare comunistă, eee, nu e deloc așa, ba dimpotrivă, 1 mai e o sărbătoare modernă, ziua corporațiilor și a multinaționalelor, ziua tinerilor frumoși și liberi, la noi în țară în ultimii ani, era debutul sezonului estival, ziua litoralului, ziua sărbătorilor câmpenești, ziua grătarelor, a cluburilor, a destrăbălării în Vamă și în Mamaia, ziua dormitului în corturi sau direct pe plajă.
Dar cum a apărut ziua de 1 Mai?
În 1884, în cadrul Convenţiei naţionale de la Chicago, Federaţia Organizaţiilor Meşteşugăreşti şi a Uniunilor Sindicale (care a devenit mai târziu Federaţia Americană a Muncii) a iniţiat introducerea unei rezoluţii care stipula ca durata unei zile legale de muncă să aibă opt ore. În anul următor, Federaţia şi-a reiterat proclamaţia declarând că aceasta va fi susţinută de greve şi demonstraţii.
La 1 mai 1886, între 300.000 şi 500.000 de muncitori de pe tot cuprinsul Statelor Unite au mărşăluit pentru a-şi susţine cauza. Cea mai mare demonstraţie a avut loc la Chicago, unde au participat 90.000 de muncitori, dintre care circa 40.000 se aflau în grevă. Însă, trei zile mai târziu, în Piaţa Haymarket din Chicago, unde numărul greviştilor ajunsese la peste 65.000, lucrurile au escaladat şi poliţia a intervenit cu brutalitate. S-au înregistrat morţi şi răniţi.
Anul ăsta de 1 Mai sărbătorim nemunca, statul în casă, izolarea la domiciliu, suspendarea drepturilor și libertăților individuale, sărbătorim crashul economic, șomajul tehnic, sclavia modernă, ziua de muncă de 16 ore, exportul de forță de muncă ieftină pentru stăpânul vestic, ziua micului congelat și al grătarului înăbușit, ziua berii solitare, parcă mai amară și mai răsuflată ca în alți ani, ziua frustrărilor, a interdicțiilor și a solitudinii!
Așa cum nu vom uita sărbătorile pascale din acest an, probabil că nu vom uita nici începutul de Mai 2020!
