Da, e frustrant, ziua 19 de încarantinare strictă, la sânge, nu tu cumpărături, nu tu plimbări de fițe prin oraș, nu tu serbări câmpenești, nu tu grătar la pădure, nu tu plimbări prin parc, nici măcar cu izoleta, noroc că stau la casă și mai văd soarele din când în când, atunci când e soare! Între timp a venit primâvara, în calendar cel puțin, pentru că afară e încă destul de frig, slavă domnului, măcar nu le mai vin ăstora impulsul sinucigaș de a mai ieși la pădure la grătare și prin parcurile (legal închise) cu bicicleta, cu rolele, cu te mai miri ce, la un șah pensionarii, la o socializare și o șustă tinerii…!
Da, e frustrant tot acest ”sacrificiu”, tot acest efort, atunci când știi că e oarecum în zadar, atunci când știi că zeci de repatriați posibili purtători și asimptomatici, se reîntorc zilnic în țară, li se pierde urma și împrăștie virusul, precum o dâră a morții, prin toată țara, în loc să fie testați și încarantinați exact acolo unde intră pe teritoriul țării, fără să li se piardă urma, fără să nu mai poată să fie controlați și monitorizați și toate astea cu un cost și un efort infinit mai mic pe toate planurile, uman, social, financiar…!
Da, e frustrant, să știi cu certitudine că am fost cu cel puțin două sau trei săptămâni în fața celorlalți (Italia, Spania, Franța, Germania), că am avut timp suficient să ne pregătim, să ne organizăm, să ne mobilizăm, iar noi/ei, în loc să facem asta, să facem ce era evident, presant, stringent și de bun simț, am ales să pierdem timp vital, timp prețios, esențial pentru supraviețuire, prin lupte pentru putere, prin facilitarea și declanșarea de alegeri anticipate, acolo unde era evident, că nu e nici practic, nici posibil și nici oportun! Prin schimbarea unui guvern, cu același guvern, da, am pierdut timp și am pierdut vieți și din păcate, vom mai pierde! Nu am știut nici să profităm de timp și nici să învățăm din greșelile și totodată din experiența celorlalți, am ținut neapărat să le experimentăm pe ale noastre! Am stat cu brațele încrucișate, am stat, ne-am uitat și am demitizat până în ultima secundă, până când era deja evident și dovedit, că ”boala” e serioasă, că boala nu e o simplă răceală ci ceva mult mai grav!
Cu ce diferă ce s-a întâmplat la Colectiv față de ce s-a întâmplat, de ce se întâmplă acum? Aș aprofunda, dar poate că nu e tocmai acum momentul oportun, poate cândva post covid, după ce ne vom număra și plânge morții, vom avea timp suficient atunci!
Da, e frustrant, cu un astfel de președinte, cu un astfel de guvern, cu un astfel de prim ministru, cu o astfel de administrație…cu măsurile luate cu multă întârziere, sau cele încă neluate, cu un popor 66% ”la mișto”, arogant, impertinent, nedisciplinat, atotștiutor, figurant, dezbinat, profitor și oportunist, e greu spre imposibil să reușești să vezi luminița de la capătul tunelului, să întrevezi o urmă de speranță, cât de mică!
Da, stau în casă, încarantinat, mă supun ordonanțelor, interdicțiilor, recomandărilor, vicisitudinilor, izolării…dar e suficient? Personal, consider că e munca în zadar, tot ce construim ziua, pare că se surpă și că se năruie peste noapte!
Afară primăvara se desfășoară spectaculos, ca în fiecare an de altfel, doar că în acest an, o face în lipsa noastră! Anotimpul renașterii, a speranței, natura revine la viață, păsărelele cântă și se zbenguie fericite, nu pare că le pasă de nefericirea noastră…și în definitiv, de ce le-ar păsa?! Natura pare mult mai vie în lipsa noastră, pare că îi priește! Poate că acum, vom învăța, vom știi să apreciem lucrurile mici, lucrurile mărunte, firești, esențiale, relațiile interumane, prietenii, familia, să ne obișnuim să simțim din nou…și să lăsăm deoparte materialul, nimicul, efemerul, deșertăciunea!
Pentru că un lucru e cert, noi oamenii, nu suntem construiți să suportăm pe termen lung izolarea, solitudinea, avem nevoie de interacțiune umană, de apropiere, de socializare, fără toate astea, acum ne e evident că suntem sortiți pieirii! De ce am permis politrucilor atât de mulți ani, să ne învrăjbească, să ne dezbine, să ne asmută unul împotriva celuilalt și să profite de slăbiciunile noastre, mi-e peste puterea de înțelegere, un motiv în plus să rumegăm și să disecăm temeinic toți acești ani, astfel încât să nu mai repetăm greșelile trecutului! Acum avem și timpul necesar să facem asta, doar suntem în carantină!
Dacă ne vom regăsi pe partea cealaltă a pandemiei, cu aceleași simptome și fără să ne debarasăm de povara trecutului, totul va fi în zadar, nu ne vom alege cu nimic bun din asta! Ne e teamă că după pandemie, nimic nu va mai fi la fel! Dar oare ne dorim ca lucrurile să fie din nou la fel? Să ne reîntoarcem la obiceiurile noastre autodistructive și masochiste, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat?! Din păcate, sau din fericire, cred că după toate astea, nici noi nu vom mai fi la fel!
